Despre operă, pansori și Gala K-lovers

Aseară, în cadrul Galei de Deschidere a festivalului K-lovers – ediția 4 organizat de Ambasada Republicii Coreea în România am avut ocazia să ascultăm câteva frânturi din piese pansori. A fost prima dată când le-am ascultat live și a fost înălțător.

Mi-am amintit de mini concertul Angelei Gheorghiu din aprilie 2013 de la Ateneul Roman cu ocazia aniversării de 70 de ani a maestrului Dan Grigore. În sala (micuță de altfel pentru un concert de operă) a Ateneului am ascultat live pentru prima dată vocea cu înveliș de catifea și miez de oțel a Angelei iar sentimentul că e ireal ce se întâmplă a fost atât de puternic încât după, m-am gândit serios că ar trebui să vizitez un psihiatru. Lăsând gluma la o parte, am plâns atunci cu lacrimi de copil și sughițuri și am trăit un sentiment puternic de neputință, nimicnicie a mea în fața vocii umane dezlănțuite. Ca o furtună de vară din copilărie, cu tunete răsunătoare dar miros proaspăt de iarbă umedă și viață. Simțeam nevoia să îmi plec genunchii.

Același sentiment l-am retrăit și aseară când solista Lee Sun-Hee și-a dezlănțuit vocea pe primele versuri din Pansori Chunhyang-ga. Pansori – o îmbinare armonioasă de narațiune și cântec care face ca limba coreeană să strălucească. Call me crazy, dar chiar cred ca limba coreeană este mult mai melodioasă decât italiana care în operele clasice îmi sună căteodată prea lăbărțată, ușoară și lipsită de adâncime. Coreeana în schimb, pe lângă abundența de vocale simetric plasate, condimentează sunetele prin consoane apăsate (ㄲ, ㅃ, ㅆ etc) și netezește prin cosoane aspirate (ㅌ, ㅍ etc) care dau adâncime și greutate muzicii.

Pansori este uneori denumit „Operă coreeană” sau „Cântec epic coreean” și se aseamană oarecum cu lucrările de operă din Europa. La fel ca și opera în accepțiune europeană, pansori spune o poveste. Cum o spune este însă diferit.

Dacă cântăreții de operă sunt acompaniați pe scenă de alți vocaliști în diferite roluri și de o orchestră în spate, cântăreții de pansori (soriggun / 소리꾼) interpretează singuri întreaga poveste, schimbând rolurile pe moment, după cum dictează firul narativ. Ei sunt acompaniați pe scenă de un singur baterist (gosu / 고수) care îi încurajează cu strigăte. În pansori, pasajele narative sunt mult mai numeroase și mai des întâlnite decât în operele clasice dar piesele de pansori pot dura până la 8 ore, la fel ca și în operă. Și cântăreții de operă și cei de pansori își antrenează vocea ani de zile dar, stilul muzical și modul de transmitere a emoției este complet diferit. Daca în operele clasice accentul se punea pe producerea unui sunet rotund, frumos, pudrat (mai ales in epoca Bel Canto a lui Donizetti, Rossini și Bellini) în pansori cântăreții își trag inspirația din natură iar sunetele produse sunt mult mai grele, viscerale. Nu puțini sunt cântăreții de pansori care și-au antrenat vocea în natură, în pădure, lângă răuri și cascade încercând să se armonizeze prin sunet cu elementele naturii.

Îmi amintesc acum de o interpretare a Angelei Gheorghiu a faimoasei arii Vissi D’Arte din opera Tosca de Giacomo Puccini. Și-a permis să mărească tempo-ul pentru o experiență mai vioaie și a fost criticată pentru tupeul de a ”alerga” orchestra și pentru că a încercat să aducă o notă personală lucrării vechi de peste 130 de ani.
Puteți asculta interpretarea Angelei mai jos. Este o arie tristă, de rugăciune către Maica Domnului, în momente grele, când iubitul i-a fost condamnat la moarte.

În pansori însă, maeștrii își lasă amprenta aducând modificări cântecului moștenit prin viu grai, din generație în generație. Cântecele reviziuite de maeștrii se numesc Deoneum (더늠) și se transmit mai departe generațiilor ce vin. Un astfel de exemplu este cântecul Simcheongga care a văzut nenumărate revizuiri, adaptări și modificări și este considerat unul dintre cele mai frumose, tragice piese.
Puteți urmări mai jos finalul Simcheongga în interpretarea lui Cha Ji-Yeon. Simcheongga este o poveste tristă despre sacrificiul lui Shim Cheong pentru ca tatăl ei să își recapete vederea.

https://www.youtube.com/watch?v=aSgmGi_rys8

Fiind o artă transmisă oral, multe melodii pansori s-au pierdut. Inițial, în Epoca Jeoseon, au existat 12 astfel de povești dintre care au supraviețuit doar 5. Pentru celelalte 7, singurele versiuni recuperate nu fac nicio referire la melodie sau ritm ci au mai rămas doar versurile scrise. Motivul probabil pentru pierderea acestor 7 este că, în timp ce pansori a fost inițial o muzică a oamenilor de rând, clasa conducătoare a preluat-o pentru ei înșiși și le-au păstrat doar pe cele 5 care au fost pe gustul lor.

Aseară, pe lângă cele câteva frânturi de pansori, ne-am putut bucura și de două instrumente tradiționale coreene – gayageum și haegeum pe care cu siguranță le-am zărit cu toții prin serialele istorice coreene și care alături de cello și pian ne-au transpus pe Valurile Dunării și pe coloana sonoră a dramei Giuvaerul Palatului (대장금). În repertoriu au mai fost 2 piese absolut superbe pe care nu le-am recunoscut însă. Dacă le cunoașteți vă rog să le împărtășiți cu noi în comentarii.

Gayageum, Haegeum și Janggu – instrumente tradiționale coreene

În ansamblu, evenimentul de aseară a fost unul superb, presărat din plin cu momente artistice tradiționale coreene de înaltă calitate, pe care cu siguranță, mulți dintre noi nu ne așteptam să le experimentăm pe meleaguri românești. Nu putem decât să sperăm că aceste momente vor apărea mai des pe scena românească, în viitor.

Închei cu un alt clip – de data aceasta o melodie veselă de care ne-am putut bucura și aseară. Este vorba despre cântecul Sarang-ga din Pansori Chunhyang-ga, poate cel mai faimos cântec Pansori. Mai jos în interpretarea maestrei Ahn Sukseon acompaniată de Lee Bong-geun și Cho Yongsoo.

Mulțimiri Ambasadei Republicii Coreea în România și felicitări tuturor actorilor implicați în organizare.

Articol realizat de Maria Albulescu pentru Sarang Hanguk.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.