Gayageum – un “ambasador” de seama al culturii coreene

on May 16, 2016 at 15:34

Gayageum sau Kayagum (가야금) este un instrument tradițional coreean cu 12 corzi, in general, desi unele variante mai recente au 21 sau un alt numar de corzi. Considerat a fi cel mai cunoscut instrument muzical traditional coreean, Gayageum este conexat cu alte instrumente muzicale asiatice, cum ar fi Guzheng-ul chinezesc, Koto japonez, Vatga mongolez sau đàn tranh vietnamez.

Istorie

Potrivit Samguksagi (삼국사기,三國史記), o istorie a Celor Trei regate ale Coreei (1145), Gayageum a fost dezvoltat în jurul secolului al VI-lea în confederația Gaya, de regele Gasil (cunoscut, de asemenea, sub numele de Haji Daegaya) după ce a observat un instrument vechi chinezesc. El i-a ordonat unui muzician pe nume Wu Ruk sa compuna muzica care sa poata fi cantata la acel instrument. Numele original al instrumentului a fost Gayago, devenind mai tarziu Gayageum. Ulterior, Gayageum a fost îmbunătățit în continuare de acelasi Wu Ruk in timpul domniei lui Jinheung din timpul dinastiei Shilla. Anticul Gayageum al regelui Gashil a purtat insa mai multe nume, printre care si Beopgeum법금 (law-zither – zither este numele atat al unei clase de instrumente muzicale cu coarde, cat și al anumitor instrumente speciale, din această clasă. Cuvântul “zither” este o redare germana a cuvântului latin “cithara”, din care, de asemenea, a derivat cuvântul modern “chitară” – n.r.), Pungnyu풍류 (care, in limba coreeana, inseamna “eleganță”) sau Jeong-ak정악 (care inseamna “muzică dreapta”) si, apoi, Gayageum. În mod normal este asociat cu acompaniamentul pentru muzica de curte, muzica de cameră, precum și cu cântecele lirice. Acest tip de Gayageum se particularizeaza prin faptul ca are un spațiu mai larg între corzi și redă muzicica tempo mai lent, cum ar fi Yeongsan-hoesang și Mit-doduri.

Sanjo gayageum se crede că au evoluat în secolul al 19-lea, odata cu apariția muzicii Sanjo, ceea ce înseamnă literalmente melodii împrăștiate/dispersate (Sanjo este un stil de muzică tradițională coreeană, care implică un solo instrumental însoțite de tobele janggu, respectiv un tambur în formă de clepsidră – n.r), o formă muzicală care implică tempouri rapide și ceva improvizație. Versiunea Sanjo gayageum a instrumentului are spatiul dintre corzi mai apropiat și o lungime mai mică a corzilor pentru a le permite muzicienilor sa cante pasajele rapide necesare pentru Sanjo. Sanjo gayageum este acum cea mai răspândită formă de Gayageum. Gayageum tradiționale foloseau corzide matase, deși, încă din secolul al XX-lea, unii muzicieni foloseau corzile din nailon.

Versiunile moderne ale Gayageum cu mai multe corzi folosesc adesea corzi similare cu cele utilizate pentru Guzheng chinez. Corzile de alamă au fost, de asemenea, introduse pentru a produce un sunet mai tare, care este preferat pentru a însoți dansul. Pentru a canta muzică modernă, a fost construit Gayageum-ul cu un număr mai mare de corzi, In present, sunt disponibile pe piata variante de Gayageum cu 13, 17, 18, 21, 22, sau chiar 25 de corzi. Varianta de Gayageum cu 21 de corzi se găsește în mod normal în Coreea de Nord.

Constructia

Beobgeum gayageum are 160 cm lungime, 30 cm latime si 10 cm adâncime. Corpul său este fabricat dintr-o singură bucată de lemn de paulownia. Camera rezonatorului este scobita dirt-o bucata de paulownia. Paulownia este un gen ce cuprinde între 6 și 17 specii (în funcție de autoritate taxonomică) de plante din familia Paulowniaceae, legate si uneori chiar incluse în familia Scrophulariaceae. Ele sunt native din America de Nord, o mare parte din China, din sudul pana în nordul Laos și Vietnam, cultivate însa si in alte parti ale Asiei de Est, în special în Japonia și Coreea (aici copacul se numeste오동나무 – n.r.). Aceste plante sunt, de fapt, foioase de 12-15 m (40-50 ft) inaltime, cu frunze mari, in forma de inima (15-40 cm diametru), aranjate în perechi opuse pe tulpină. Florile apar primăvara devreme si au cca 10-30 cm lungime, cu o corola violet-tubulara care seamănă cu o floare foxglove. Fructul este o capsulă uscată, conținând mii de semințe.
Sanjo gayageum are aproximativ 142 cm lungime, 23 cm latime si 10 cm adâncime. Placa de sunet este realizata tot din paulownia, dar partile laterale si din spate sunt din lemn tare, cum ar fi castan sau nuc. Pe placa de sunet, anjok (poduri mobile) susțin corzile. Aceste poduri se misca pentru a ajusta reglarea și intonația.

Traducere: Han Sarang

Sursa text: https://en.wikipedia.org/

Surse foto: www.yijiyoung.org, asiasociety.org, musicallinksjluk.weebly.com, www.britannica.com