Pe scurt despre Coreea de Sud

Trăsături geografice și topografice

Peninsula Coreea (lat. 33˚ – 43˚; long. 124˚ – 132˚) este situată în mijlocul Asiei de Nord-Est, învecinându-se cu China la granița de vest și cu Japonia la cea de est. Peninsula are o lungime pe longitudine de 950 km și pe latitudine de 540 km, iar suprafața totală este de 223,405 , din care Republica Coreea ocupă aproximativ 100,284 . Partea de nord a peninsulei este atașată continentului asiatic. Peninsula are relief predominant montan, câmpia ocupând doar 30% din întregul teritoriu. Munții ce au peste 1,000 m peste nivelul mării constituie doar 15% din zona montană, în timp de 65% e ocupat de munți cu mai puțin de 500 m.

Numele țării: Republica Coreea

Capitala: Seul

Imn național: Aegukga

Steagul național: Taegeukgi

Floarea națională: Mugunghwa (Trandafirul lui Sharon)

Limbă: Coreeană; Hangeul

Suprafață: 223,405  (incluzând Coreea de Nord)

Doar Coreea de Sud: 100,284

Locație geografică: Peninsula Coreea (lat. 33˚ – 43˚; long. 124˚ – 132˚)

Fus orar: UTC +9

Populație: 51.33 milioane (2013)

Sistem Politic: Republică prezidențială

Președinte: Park Geun-hye (din 2013)

Indici economici (2013): PIB: 1,304.3 miliarde USD

PIB pe cap de locuitor: 26,205 USD

Monedă: won; curs de schimb flotant

Rata de creștere a PIB: 3.0%

Lanțul muntos Taebaeksan reprezintă coloana vertebrală a peninsulei, partea de est a lanțului prezentând o altitudine mai mare decât partea vestică. Râurile, atât cele mari, cât și cele mici, izvorăsc din zonele montane înalte din est și curg spre Mările de Vest și Sud, formând câmpii propice pentru cultivarea cerealelor. Climatul creat de zonele montane în partea de est a exercitat un impact asupra vieții oamenilor. Trecerea vântului de est prin zonele montane este supusă efectului Foehn, generând un vânt cald și uscat în partea joasă a secțiunii de vest din lanțul montan. Oamenii care trăiesc în aceste zone, în partea de est a munților cu altitudine mai mare, se confruntă cu probleme considerabile în ceea ce privește transportul, întrucât aceste zone nu sunt la fel de dezvoltate comparativ cu zona de vest a munților cu altitudine mare. Cu toate acestea, viteza redusă de dezvoltare a oferit localnicilor cel puțin un avantaj: peisajele naturale au rămas intacte și multe persoane aleg acum zonele respective ca destinații turistice.

Marea de Est este caracterizată printr-o linie de coastă relativ dreaptă, fără elemente distinctive, iar diferența  dintre flux și reflux este de numai 30 de cm. Cu toate acestea, marea de-a lungul coastei are în general o adâncime mai mare de 1000m. Conform rezultatelor unei măsurători cu sonarul, desfășurate de Administrația Hidrografică și Oceanografică din Coreea, partea cea mai adâncă a Mării de Est este situată la nord de Insula Ullengdo (adâncime de 2.985m). Prin contrast, apa Mării de Vest prezintă o adâncime mică, fapt ce a dus la formarea unor plaje late de aluviuni. Partea cea mai adâncă a Mării de Vest este înregistrată în apele care înconjoară Insula Gageodo, Sinan-gun, Jeollanam-do (adâncime de 124 m). Fluxul și refluxul prezintă diferențe considerabile, adică de până la 7 – 8 m. Coasta de sud este caracterizată printr-o linie de coastă extrem de neuniformă. În general, aproximativ 3.000 de insule mici sunt dispuse în largul coastelor de vest și de sud ale Coreei de Sud. Multe plaje din jurul peninsulei sunt recunoscute pentru peisajele superbe și facilitățile de talie mondială.

Schimbările atmosferice pe parcursul anului

Peninsula coreeană are un climat temperat. Se pot remarca schimbări climatice pe parcursul celor patru anotimpuri distincte. Sub influența climatului continental, există o diferență considerabilă de temperatură între vară și iarnă. Vara este cald și umiditatea este ridicată, în timp ce iarna este rece și uscată. Pe parcursul ultimilor treizeci de ani, temperaturile pe timp de vară au înregistrat o medie cuprinsă între 20,5 – 26,1˚C, în timp ce temperaturile de iarnă au înregistrat în medie -2,5 – 5,7˚C.

Mulți coreeni preferă să își ia concediul de vară în această perioadă. În sezonul estival, numărul de vizitatori pe plajele renumite, inclusiv Haeundae din Busan, Gyeongpodae din Gangneung și Daecheon de la Marea de Vest, depășește un milion.

Iarna sunt preferate activitățile de patinaj și schi. Zona Gangwon-do este recunoscută pentru numeroasele pârtii de schi. Nivelul zăpezii din zona montană a Gangwon-do ajunge uneori la 50-60 cm într-o zi sau două. Temperatura medie în timpul zilei în perioadele de vară și toamnă se menține la 15 – 18˚C. În aceste anotimpuri, cerul este senin, iar vremea este plăcută și agreabilă, încurajând multe persoane să desfășoare activități în natură sau să plece în excursii.

Recent, Peninsula coreeană a dat semne de tranziție către un climat subtropical pe fondul fenomenului de încălzire globală. În timpul verii, temperatura depășește 35˚C. Primăvara, azaleele și forsițiile înfloresc mai repede decât în trecut. În ultimii 4-5 ani, au fost raportate numeroase recorduri extraordinare cu privire la climat. În decembrie 2010, un val de frig a lovit peninsula timp de 39 de zile, durând până la mijlocul lui ianuarie din anul următor. Ninsori grele au lovit Donghae și Pohang, depășind un record vechi de 79 de ani. În iulie 2011, Seulul și zonele învecinate au fost lovite de o ploaie torențială care a fost înregistrată drept cea mai abundentă din istoria meteorologică a țării. Conform înregistrărilor de observație a climatului, temperatura medie în Peninsula coreeană a crescut cu 1,5˚ C pe parcursul ultimului secol. Cu numai zece ani în urmă, temperatura rece și cea caldă se succedau în mod obișnuit în peninsulă la fiecare trei sau patru zile, însă această caracteristică a dispărut între timp. Limita de delimitare din nord pentru creșterea copacilor și speciilor de plante precum merii sau plantele de ceai verde se mută treptat înspre nord. Prezența din ce în ce mai frecventă a peștilor subtropicali de-a lungul coastei Peninsulei Coreene constituie dovada suplimentară a încălzirii globale. Cercetătorii au început să observe recife de corali în marea din apropierea Busanului. Numărul de plante marine subtropicale din apele din apropierea insulei Jejudoeste în creștere.

Populația

Arheologii consideră că oamenii au început să se stabilească în Peninsula Coreeană în jurul anului 700.000 î. H., în perioada Paleolitică. Populația Coreei de Sud numără 51,14 milioane (2013), 49,4% din populație fiind concentrată în Seul și zona înconjurătoare. Guvernul consideră că rata scăzută a natalității constituie o problemă gravă. Rata natalității a scăzut la 1,08 per cuplu căsătorit (2005), cea mai scăzută valoare înregistrată. Cifrele au crescut puțin, la 1,19 în 2013, prin eforturile guvernului. Totuși, cifra este încă mult sub media globală (1,71 în anul 2012). În ceea ce privește speranța de viață, în Coreea de Sud era de aproximativ 81,3 ani (2010), comparativ cu media OECD de 80,2 ani.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, și pe parcursul perioadei de început a secolului XX, un număr mare de coreeni a părăsit țara. La început, destinațiile lor principale au fost China, Rusia și Statele Unite, însă pe la mijlocul secolului XX, destinațiile lor au început să fie tot mai diverse. Numărul de sud coreeni care locuiesc în țări străine însumează 7,01 milioane, adică 2,57 milioane în China, 2,09 milioane în Statele Unite, 0,89 milioane în Japonia și 0,61 milioane în țările din Uniunea Europeană. Începând cu anul 2011, afluxul net de persoane a depășit numărul net de persoane care au plecat din țară. Numărul de străini care locuiesc sau lucrează în țară a crescut dramatic, în special începând cu anul 2000. Conform StatisticsKorea, 369.000  străini au intrat în țară în anul 2013. În ceea ce privește scopul sosirii în țară, angajarea (41,1%) a ocupat primul loc pe listă, urmată de șederea pe termen scurt (19,8%), șederea permanentă sau pe termen lung (6,4%), turism (6,0%) și studiu (5,2%). Recent, mai mulți străini au sosit în țară având scopuri diverse, precum căsătoria cu sud coreeni, lucrul sau studiul etc.

Limba și literele

 Majoritatea lingviștilor plasează coreeana în cadrul familiei limbilor altaice, deși unii o consideră o limbă izolată, însemnând că nu poate fi corelată pur și simplu unei alte limbi. Forma scrisă a limbii coreene utilizează hangul, un sistem de scriere inaugurat de regele Sejong (1397 – 1450) în timpul dinastiei Joseon. Coreenii sunt extrem de mândri de această realizare remarcabilă, iar hangul este un alfabet foarte eficient și ușor de învățat și utilizat.

Drapelul Național (Taegeukgi)

Drapelul național al Coreei de Sud constă dintr-un model taegeuk roșu și albastru în centru și patru figuri formate din trei linii în fiecare colț, pe un fundal alb.

Fundalul alb simbolizează strălucirea, puritatea și caracteristicile etnice orientate spre pacifism. Modelul taegeuk simbolizează yin și yang (adică ideea că toate lucrurile din univers sunt create și evoluează prin interacțiunea dintre yin și yang). Cele patru figuri din trei linii indică modificarea și dezvoltarea yin și yang prin combinarea acestora: „ ” reprezintă yin, în timp ce „ ” reprezintă yang;  [geongwae] – cer,  [gongwae] – pământ,  [gamgwae] – apă și  [igwae] – foc. Cele patru figuri din trei linii care încadrează taegeuk reprezintă unitatea. Drapelul național, inclusiv modelul taegeuk, pe care strămoșii noștri îl utilizau în viața de zi cu zi, exprimă idealul națiunii coreene în căutarea creativității și prosperității.

Imnul național (Aegukga)

 Imnul național al țării a fost compus în 1935 de Dl. Ahn Eak-tai, ce a adăugat o melodie versurilor scrise la începutul anilor 1900. Acesta a fost adoptat oficial odată cu înființarea guvernului Republicii Coreea în august 1948. Înainte de această dată, poporul coreean cânta aceleași versuri pentru imnul național precum cele din melodia Auld Lang Syne.

Floarea Mugunghwa (trandafirii lui Sharon) este considerată a fi profund legată de caracteristicile principale ale coreenilor: o inimă onestă, forță interioară și tenacitate. În jurul secolului IX, chinezii denumeau Coreea „țara florii mugunghwa”. Cuvântul coreean mugunghwa înseamnă literalmente „floarea care nu se ofilește”. Imnul național al țării include versul: „Trei mii de ri de râuri minunate și munți acoperiți cu boboci de mugunghwa”. Emblema guvernului și a Adunării Naționale include forma unei flori mugunghwa.

Sistemul politic

 Țara a adoptat un sistem prezidențial în care președintele este ales prin votul direct al populației pentru un mandat de cinci ani. Președintele actual, Park Geun-hye, a fost ales în decembrie 2012 pentru un singur mandat care a început pe 25 februarie 2013. Guvernul este format din trei departamente: Departamentul executiv; Departamentul legislativ format din 300 de membri ai Adunării Naționale cu mandate de patru ani; și Departamentul judiciar care include paisprezece judecători ai Curții Supreme cu mandate de șase ani. Există șaptesprezece administrații regionale locale și 227 administrații locale elementare. Șefii administrațiilor locale și membrii consiliilor locale sunt aleși pentru câte un mandat de patru ani.

Împărțirea

În anul 1948, cele două Coree și-au stabilit guvernele respective. Considerate două țări diferite conform legislației internaționale, acestea au fost admise simultan în Organizația Națiunilor Unite în septembrie 1991. Cu toate acestea, Constituția Coreei de Sud prevede că și Coreea de Nord face parte din Republica Coreea.

Sursa text si foto: http://www.korea.net/

Traducere: Dragus Florentina-Alexandra

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.