“Uncontrollably Fond”- povestea e emotie, emotia e vis

on August 14, 2016 at 10:35

Te face sa traiesti o poveste, sa visezi o poveste, sa vrei sa ai parte si in viata reala de o poveste, sa lupti pentru a-ti trai propria poveste. Un serial coreean… Multe au fost, sunt si vor fi, doar ca unele ne intra in suflet si raman acolo. Inainte de a le vedea, in vreme ce le vedem si dupa ce le terminam. Un serial cu o poveste da nastere curiozitatii, creaza asteptarea si da frau liber imaginatiei si visului. Te face sa intinzi mana ca si cum ai putea sterge tu lacrimile personajului principal. Iti da senzatia ca il poti imbratisa cand se simite singur si trist si nu mai are putere sa lupte pentru ca tu stii cate sacrificii si compromisuri a facut, tu stii ca in spatele vorbelor dure si a ironiei el incearca sa protejeze … dragostea, principiile si valorile in care crede, incearca sa ascunda suferintele prin care trece si durerea pe care o simte. Pentru ca tu stii cu siguranta ca el a fost mereu cu un pas in spatele ei atunci cand hoinarea aiurea pe strazi, pentru ca i-a sters lacrimile de pe obrazi pe care chiar el le-a provocat, pentru ca a oprit-o din drum fara sa ii adreseze vreo vorba, doar apucand-o brusc de incheietura mainii si aducand-o astfel in bratele lui sau. Pentru astfel de lucruri sau pentru unele mult mai profunde de-atat – un serial devine de neuitat. Deoarece te rupe pentru o vreme de lumea (uneori meschina si mizerabila) in care traiesti, pentru ca indrazneste sa iti dea speranta, curaj si incredere. Un astfel de serial este “Uncontrollably Fond” (함부로 애틋하게). “Vinovata” de acest lucru sa fie Lee Kyoung-Hee, de numele sau fiind legate scenario celebre precum cele ale dramelor “Wonderful Days”, “The Innocent Man”, “ Will It Snow For Christmas?”, “Thank You”, “A Love to Kill”, “Sorry, I Love You” sau “ Pure Heart”? Sa fi fost mai mult decat inspirit regizorul Park Hyun-Suk iar distributia, zic eu, mai mult decat potrivita, sa fi facut ca povestea sa creeze atata emotie si empatie? Kim Woo-Bin, cu chipul lui de pustan frumos si usor arrogant, poarta pe umerii sai o maturitate aproape palpabila, dureroasa. Bae Suzy joaca un personaj de care mi-e mila mereu, dar pe care l-as fi vrut totusi mai apropiat, mai cald si mai bland. Restul personajelor imi plac deopotriva, rolul fiecaruia dintre ei fiind foarte bine definit in intriga serialului. Cumva, empatizez cu toti, dar imi este drag doar unul. La acest serial nu m-a condus insa distributia si nici OST-urile, pe care, intre noi fie vorba, le ascult neincetat de vreo cateva zile. La acest serial m-a adus povestea si tot ea m-a facut sa raman. (Text: 한 사랑)