Structura templelor budiste coreene (Partea a II-a)

Cele mai multe temple coreene se află în văile muntilor. Fiecare templu are mai multe clădiri; acestea includ poarta sau porțile, săli și altare, stupa, pavilioane cu clopote, academii, spațiile de locuit etc.

Cele mai multe temple mari au mai multe porți înainte de a ajunge la Sala principală. Aceste porti delimiteaza terenul lui Buddha și lumea seculară. Poarta “Un Pilon” este prima poarta a templului. În timp ce poarta are de fapt doi piloni, din punctul de vedere budist, este menționată ca un “Un Pilon”, aceasta simbolizand faptul că, cel care intră în templu trebuie să aibă o singura minte și astfel face primul pas spre Taramul Pur.
A doua poarta este poarta “Celor Patru Gardieni”. Acesti gardieni sunt responsabili de cele patru puncte cardinale si de cele patru anotimpuri. Gardienii fac parte din religia indiana antica. După ce au ascultat învățătura lui Buddha, acestia au devenit divinități. Datoria lor include apărarea templului și distrugerea adversarilor demonici. Ei au o lăută/sabie/dragon sau pagodă într-o mână.

Sala principală este centrul arhitectural și spiritual al templului. Numele “Sala principala” este determinat de imaginea lui Buddha, fiind consacrat în interior. O imagine a lui Buddha, de obicei, se află pe platforma principala, care este impodobita cu sculpturi ale animalelor și florilor pentru a reprezenta Muntele Sumeru. Pe peretele din dreapta imaginii lui Buddha este o pictură cu gardienii, ce protejeaza Buddha, Dharma (în sanscrită însemnând scopul vieții, este un termen spiritual și religios indian. Din Dharma izvorăsc armonia interioară și satisfacția durabilă. Totodata, Dharma presupune cunoașterea, fiind scopul vieții, și manifestarea acestei viziuni, concretizând-o prin acțiune perseverentă – n.r.) si Sangha (este un cuvânt în Pali și sanscrită si înseamnă “asociație”, “adunare”, “societate” sau “comunitate” și cel mai frecvent se referă în budism la comunitatea monahală de călugări budiști hirotonisiți sau călugărițe. Această comunitate este denumita în mod tradițional Bhikkhu-Sangha sau Bhikkhuni-Sangha – n.r).

De obicei, picturi budiste sunt desenate pe peretele exterior al Salii Principale. Cele mai renumite picturi sunt “Cele Opt scene din viața lui Buddha” si “Picturile despre Indrumarea Boilor.” “Cele Opt scene din viața lui Buddha” includ cele mai importante evenimente din viața sa. De cealalta parte, “Picturile despre Indrumarea Boilor” inițial au venit din China și descriu o metaforă profunda pentru Practica Zen. Imaginile infatiseaza un tânăr în căutarea unui bou. Tânărul reprezinta practicianul, iar boul este mintea lui.

În fața Sălii principale, există, de obicei, o stupa (în limba sanscrită: स्तूप,pali:थुप,stūpa = raclă) este o clădire religioasă budistă , în formă de movilă, ce conține relicve budiste (cenușa, fire de păr , dinți ai lui Buddha sau ai unui călugăr etc.) și poate fi folosită uneori ca loc de meditație. Stupa a apărut în India, în timpul Imperiului Maurya, mai precis în perioada domniei lui Așoka, și au fost construite prima dată 7 astfel de stupe, pentru a găzdui relicvele sacre din vremea lui Buddha – n.r.). Înainte de a fi create imagini ale lui Buddha, stupa a fost un obiect de cult și a fost considerată ca avand valoarea acestuia și a învățăturilor sale. Ca atare, există două tipuri de stupa: unul este pentru Buddha, iar celălalt este Dharma, invataturile lui Buddha. De-a lungul secolelor, stupele au fost construite din diverse materiale în țările est-asiatice budiste. Stupa în budismul coreean este, de obicei, făcuta din piatră, iar pe suprafața ei sunt sculpturi ale lui Buddha, Bodhisattva și Deva.

Pe partea stângă a Salii principale este o structura ca un turn cu două etaje, ce reprezinta Pavilionul Clopotului. Există patru instrumente în interiorul sau: toba/tamburul Dharma, peștele din lemn, Gong-ul în formă de nor și marele Clopot Brahma. Acestea sunt utilizate pentru a anunța programul de zi cu zi al templului și pentru a reglementa viața monahală.

Tamburul Dharma bate pentru a salva toate ființele vii de pe pământ, de la oameni la animale si furnici, și așa mai departe. Sunetul tamburului este considerat ecoul sunetului invataturilor lui Buddha.

Peștele de lemn este pentru salvarea tuturor peștilor. Călugării lovesc ambele părți ale centrului gol al peștelui cu două bețe, în scopul producerii unui sunet. Originea acestui instrument vine de la o poveste edificatoare. Cu mult timp în urmă, a existat un călugăr care a comis multe fapte nesănătoase. În cele din urmă, a murit și a renăscut ca un pește cu un copac in spate. Într-o zi, când un maestru vechi al calugarului a traversat râul, peștele a venit la el cu tristețe. Maestrul s-a uitat la viața sa anterioară și a avut loc o ceremonie memorială pentru a salva peștele. În acea noapte, peștele a apărut în visul maestrului, apreciind bunătatea stăpânului său. El a cerut stăpânului său să taie copacul din spate și sa faca un instrument in forma unui pește și sa spuna această poveste ca o lecție pentru practicieni.

Gongul în formă de nor este pentru salvarea ființelor cerului. Este confectionat din bronz. Unele temple atarna acest gong în bucătărie sau sala de mese pentru a anunța masa.

Clopotul Brahma este pentru salvarea ființelor din Iad. Clopotul este lovit de 28 de ori dimineața și de 33 de ori seara. Deoarece clopotul este lovit, toate ființele din iad sunt eliberate de suferinta lor. Un instrument în formă de balenă este folosit pentru lovirea clopotului. De unde vine acest lucru? Ei bine, se spune ca, cu mult timp în urmă, multi dragoni au trăit în mare. Unul dintre ei a fost numit Po. Acest dragon plangea foarte des și ii era frică de balene. Sunetul clopotului se spune ca ar fi, de fapt, strigatele de teama ale lui Po.

În afară de mai sus mentionatele patru instrumente, Mok-tak și Juk-bi sunt, de asemenea, instrumente foarte importante în viața de zi cu zi a templului coreean. Mok-Tak are o forma de pește de lemn, dar este mai mic și rotund. Este folosit în toate ceremoniile budiste când sunt cantate și recitate sutre.

Juk-bi este realizat dintr-o singură tulpina de bambus taiat in centrul său. Un călugăr va lovi Juk-bi de palma sa pentru a obtine un sunet. Este un instrument util pentru a semnala începutul și sfârșitul meditației.
Nu trec insa neobservati nici clopoteii de vant, găsiti pe streasina Salii si pagodelor. Vântul produce sunetul clopoteilor, astfel trezind călugării. Explicația pentru rolul clopoteilor constă în faptul că peștele trăieste fără a închide ochii, chiar si în timpul somnului. Astfel, călugări și practicieni, ca peștele în mare, practica arta de a se cultiva continuu, chiar si in visele lor.

În budismul coreean există multe simboluri pentru a reprezenta invataturile lui Buddha. Crucea budista este numita MAN în coreeană. Sensul original în sanscrită se traduce ca “Semn bun”. Din timpul lui Buddha a fost un simbol al norocului și reprezintă mintea plină de compasiune a lui Buddha.
Un cerc și un cerc cu trei puncte in interior sunt, de asemenea, simboluri ce se găsesc în picturile budiste și picturile murale din templu. Ele reprezintă mintea. Cercul este o formă fundamentală a întregului univers, fără distincții lumești, cum ar fi bine sau rău, mică sau mare și așa mai departe.

În ceea ce privește cele trei puncte, interiorul fiecărui punct simbolizează una dintre cele trei “bijuterii” ale budismului. Cele trei “bijuterii” sunt: Buddha, Dharma (învățătura lui Buddha) și Sangha (discipolii lui Buddha).
În cele din urmă, floarea de Lotus este un simbol bine-cunoscut al culturii budiste. Aceasta floare are două semnificații. În primul rând, florile de lotus cresc în iazuri cu noroi, dar aceasta nu este afectată și isi păstrează puritatea mereu. Este ca și Buddha și Bodhisattva, ce a trăit în lume, dar a rămas pur. În al doilea rând, face si floare și fruct, în același timp. Ea reflectă legea cauzei și efectului. Prin urmare, atunci când budiștii acționează în viața de zi cu zi, ei stiu in mintea lor faptul că acțiunile lor sunt urmate de rezultate.

Academiile și spațiile de locuit sunt situate într-o parte a templului. Aceste locuri nu sunt deschise pentru public. Academiile sunt folosite de călugării studenți ce studiază și practică zi cu zi. Spatiile de locuit includ facilități, cum ar fi dormitoare, o bucătărie, o zonă de alimentatie si o casa de depozitare.

Traducere: Han Sarang

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.