Gayageum-ul – instrumentul traditional coreean
Gayageum sau kayagum este un instrument tradițional coreean cu 12 corzi, desi unele variante mai recente au 21 sau un alt numar de corzi.
In prezent, Gayageum este probabil cel mai cunoscut instrument muzical traditional coreean, usor de observat atat in dramele istorice, cat si in spectacolele pe care coreenii le dau cu diverse ocazii la ei in tara si cele organizate de misiunile diplomatice coreene din alte tari. Este conexat cu alte instrumente muzicale asiatice, cum ar fi guzheng-ul chinezesc, koto japonez, vatga mongolez si đàn tranh vietnamez.
Istoria
Potrivit “Samguksagi” (삼국사기,三國史記) (1145), o istorie a Celor Trei Regate ale Coreei, Gayageum a fost dezvoltat în jurul secolului al VI-lea, în confederația Gaya, de regele Gashil (de asemenea, cunoscut sub numele de Haji Daegaya), după ce acesta a observat un instrument vechi chinezesc. El i-a ordonat atunci unui muzician pe nume Wu Ruk sa compuna muzica care sa poata fi cantata la acel instrument. Numele original al instrumentului a fost gayago, devenind mai tarziu Gayageum. Gayageum a fost apoi îmbunătățit în continuare de Wu Ruk in timpul domniei lui Jinheung, in timpul dinastiei Shilla.
Anticul gayageum al regelui Gashil a purtat mai multe nume, printre care beopgeum 법금 (law-zither – zither este numele atat al unei clase de instrumente muzicale cu corzi, cat și al anumitor instrumente speciale, din această clasă. Cuvântul “zither” este o redare germana a cuvântului latin “cithara”, din care, de asemenea, a derivat cuvântul modern “chitară” – n.r.), pungnyu풍류 (eleganță) sau Jeong-ak 정악 (muzică dreapta) si, apoi, ultima varianta: gayageum.
În mod normal este asociat cu acompaniamentul pentru muzica de curte, muzica de cameră, precum și cântece lirice. Acest tip de Gayageum are un spațiu mai larg între corzi și redă muzica in tempo mai lent, cum ar fi Yeongsan-hoesang și Mit-doduri.
Sanjo gayageum se crede că a evoluat în secolul al XIX-lea, odata cu apariția muzicii Sanjo, ceea ce înseamnă literalmente melodii dispersate (Sanjo este un stil de muzică tradițională coreeană, ce implică un solo instrumental însoțit de tobele janggu, un tambur în formă de clepsidră – n.r), o formă muzicală care implică tempouri rapide și ceva improvizație. Versiunea Sanjo gayageum a instrumentului are spatiul dintre corzi mai apropiat și o lungime mai mică pentru a le permite muzicienilor sa cante pasajele rapide necesare pentru Sanjo. Sanjo gayageum este acum cea mai răspândită formă de gayageum.
Gayageum-urile tradiționale folosesc corzi de matase, deși, încă din secolul al XX-lea, unii muzicieni folosesc corzile din nailon. Versiunile moderne ale gayageum cu mai multe corzi folosesc adesea corzi înfășurate in nailon de otel, similare cu cele utilizate pentru guzheng chinez. Corzile de alamă au fost, de asemenea, introduse pentru a produce un sunet mai tare, care este preferat pentru a însoți dansul. Pentru a canta muzică modernă a fost inventat gayageum-ul cu un număr mai mare de corzi. In prezent, sunt disponibile pe piata variante de gayageum cu 13, 17, 18, 21, 22 sau chiar 25 de corzi. Varianta de gayageum cu 21 de corzi se găsește în mod normal în Coreea de Nord.
Constructia
1. Beobgeum gayageum are 160 de cm lungime, 30 de cm latime si 10 cm adâncime. Corpul său este fabricat dintr-o singură bucată de lemn de paulownia. Camera rezonatorului este scobita dint-o bucata de paulownia. Paulownia este un gen ce cuprinde între 6 și 17 specii (în funcție de autoritate taxonomică) de plante din familia Paulowniaceae, legate si uneori chiar incluse în familia Scrophulariaceae. Ele sunt native din America de Nord, o mare parte din China, din sudul pana în nordul Laos-ului și Vietnam, precum și cultivate în altă parte a Asiei de Est, în special în Japonia și Coreea (aici copacul se numeste오동나무 – n.r.). Aceste plante sunt, de fapt, foioase de 12-15 m (40-50 ft) inaltime, cu frunze mari, in forma de inima (15-40 cm diametru), aranjate în perechi opuse pe tulpină. Florile apar primăvara devreme si au cca 10-30 cm lungime, cu o corola violet-tubulara, semanand cu o floare foxglove. Fructul este o capsulă uscată si conține mii de semințe.
2. Sanjo gayageum are aproximativ 142 de cm lungime, 23 de cm latime si 10 cm adâncime. Placa de sunet este realizata tot din paulownia, dar partile laterale si din spate sunt din lemn tare, cum ar fi castan sau nuc. Pe placa de sunet, anjok (poduri mobile) susțin corzile. Aceste poduri se misca pentru a ajusta reglarea și intonația.
Sursa text: www.en.wikipedia.org
Traducere: Han Sarang
There are no comments
Add yours