Fascinanta animatie sud-coreeana

on December 1, 2017 at 19:25

Animatia sud coreeana originala s-a nascut undeva prin 1960, datorita Armed Forces Korean Network si datorita unui artist, Shin Dong-heon. Shin era deja un animator pentru reclame, insa interesul pentru desene animate a aparut atunci cand a vazut Peter Pan, animatie Disney. In urma succesului reclamelor sale si a noului interes, a ajuns sa lucreze cu AFKN, la un filmulet scurt de interes public: I am Water. In 1963 a aparut primul film de scurt metraj color din Coreea de Sud, o versiune a The Grasshoper and the Ant.

In ciuda entuziasmului animatorilor, lumea animatiei coreene a cunoscut o crestere mai mare abia cand a aparut primul lung-metraj animat, Hong Gildong (홍길동), adica in 1967. Povestea animata a unuia dintre cei mai mari eroi coreeni, un barbat care fura de la bogati pentru a-i ajuta pe saraci, a vandut peste 200,000 de bilete in cinematografe.

Anii urmatori au adus Coreei de Sud colaborari cu Japonia, in ciuda istoriei neprietenoase a celor doua tari. Astfel, coreenii s-au bucurat de Golden Bat, Mazinger Z si Taekwon V, vizibil inspirate din animatia japoneza: roboti si eroi cu trasaturi, dar uneori si personalitati similare. In plus, intre anii 1967 si 1986 au fost produse peste 80 de filme de animatie, iar cel putin jumatate din ele s-au pierdut din cauza lipsei conditiilor propice de conservare.

Anii ’80, in asteptarea Jocurilor Olimpice de la Seul din 1988, au adus totusi necesitatea locuitorilor de a privi si de a se mandri cu desene animate locale si originale. Astfel, in anul 1985 s-au pus bazele AKOM Production, care in cele din urma a obtinut contracte de colaborare cu The Simpsons, Batman si multe alte serii din intreaga lume, iar in 1887 a aparut prima serie de desene animate sud coreene, Wandering Khachi, animatie curand umbrita de Dooly the Little Dinosaur (아기공룡 둘리), a carui serie de benzi desenate circula inca din 1984 si care a ajuns sa fie considerat reprezentativ pentru Coreea.

Anii ’90 au reprezentat o perioada de colaborare cu studiouri si artisti din afara Coreei, pentru a obtine profit intr-o industrie inca in crestere in tara.

Inceputul noului deceniu a fost marcat de aparitia unui nou personaj ce a acaparat atat Coreea, cat si lumea: Pororo, micutul pinguin /뽀롱뽀롱 뽀로로 (2003), care l-a detronat pe Dooly, mentionat anterior. Aceasta animatie este produsa de Iconix Entertainment, SK Boardband, Ocon si Channel One impreuna cu o companie nord coreeana, Samcholli din Kaesong. Pororo prezinta aventurile lui Pororo si prietenii sai care locuiesc in satul inzapezit din padurea Porong Porong. Personajele se confrunta adesea cu provocari si au parte de lectii practice si morale in fiecare episod. Este de mentionat ca micul pinguin a avut cea mai mare audienta in Coreea, dar a fost difuzat si in 127 de tari din intreaga lume si este prima animatie domestica ce are contract direct cu studiourile Disney.

Pucca (뿌까) este o franciza media probabil mai cunoscuta la noi in tara, de la compania sud coreeana Vooz Co. LTD. Personajul principal, Pucca este nepoata a trei detinatori a unui restaurant de taitei. Restaurantul, cunoscut ca “Goh Rong” se afla in satul Sooga, aflat in munti. Pucca este indragostita de un ninja, Garu, pe care il invinge in orice competitie prin vointa pura.

Alte animatii coreene populare pentru copii sunt Leafie – o gaina in salbaticie (마당을 나온 암탉), bazata pe o carte pentru copii, animatie ce nu se aseamana nici animatiilor japoneze, nici celor americane, avand un stil si atmosfera proprii, Zile verzi: Eu si dinozaurul (소중한 날의 꿈), animatie care in ciuda numelui abstract, spune povestea unei eleve de liceu care invata sa isi infrunte temerile si sa isi gaseasca sensul vietii, Tobot (또봇), animatie cu si despre masini – apar chiar si masini KIA, Larva, o alta colaborare cu Disney ce spune povestea unor larve si Tayo, micul autobuz, ce ilustreaza aventurile autobuzului 120.

Animatii ce pot fi mai degraba intelese si privite si de o audienta mai matura (incepand cu adolescentii), includ: Noblesse (노블레스) – animatie produsa in Studioul Animal, ce a fost prezentata prima data la a 17a editie a Festivalului International de Animatie din Bucheon, a carui poveste este construita in jurul unui nobil, Cadis Etrama Di Raizel (Rai), care a fost adormit timp de 820 de ani, fara sa stie progresul omenirii, si care este obligat sa se adapteze la lumea moderna, My Beautiful Girl, Mari (마리이야기), ce spune povestea unui baiat in timpul vacantei de vara, cu nuante de suprarealism, ce pot fi sau nu, vise, animatie ce a fost aleasa la Festivalul International de film de animatie Annecy in Franta, castigand un Grand Prix, Aachi & Ssipak (아치와 씨팍), o animatie mult mai vulgara ce transpune personajele sale intr-un viitor apocaliptic si Wonderful Days (Sky Blue)/원더풀 데이즈, animatie SF cu o grafica mult mai computerizata si detaliata ce prezinta un alt viitor apocaliptic. (Dragus Alexandra)