Budismul si templele din Coreea (Prima parte)

Cu 1700 ani de istorie budista in spate, Coreea este casa la numeroase temple împrăștiate pe intreg cuprinsul tarii, care conserva un bogat si vechi patrimoniu cultural budist.

Fiecare templu are propria sa istorie interesantă, precum și o varietate de statui budiste, picturi, pagode, clopote și alte relicve culturale valoroase.
Temple budiste coreene sunt adesea amplasate adanc în regiunile montane și situate în apropiere de frumusețea naturală a râurilor, văilor sau la mare. Locațiile alese oferă un refugiu imens pentru cei care isi caută liniștea sufletească sau un loc ideal pentru a medita. Templele servesc, de asemenea, si ca reședințe pentru călugări și adepții ce practică sau împărtășesc învățăturile lui Buddha. Recent, un număr tot mai mare de temple au dezvoltat programe de ședere in templu pentru meditație, odihnă, sau pur și simplu de a experimenta viața la templu, atragand un număr tot mai mare de vizitatori în fiecare an.

Unele dintre cele mai importante temple sunt: Templul Tongdosa și Templul Beopheungsa, unde Sarira (relicve ale lui Buddha), sunt păstrate; templul Haeinsa, unde se afla Tripitaka Koreana (literal Goryeo Tripitaka) sau Palman Daejanggyeong (“Optzeci de mii de Tripitaka”) – o colecție coreeană de Tripitaka (scripturi budiste, cuvântul sanscrit pentru “trei coșuri”), sculptate pe 81258 blocuri imprimat din lemn în secolul al 13-lea. Acesta este versiunea intacta cea mai cuprinzătoare și mai veche din lume a canoanelor budiste în script-ul Hanja, fără erori cunoscute sau erata, în 52382960 caractere ce sunt organizate în peste 1496 de titluri și 6568 de volume. Fiecare bloc din lemn măsoară 70 de centimetri în lățime și 24 de centimetri lungime. Grosimea blocurilor variaza intre 2.6 si 4 centimetri și cântărește fiecare trei sau patru kilograme. Mai amintim aici si Templul Bongeunsa și Templul Hwagyesa, bine-cunoscut pentru programele de ședere la templu și templele Baekdamsa și Naksansa cu peisaje naturale minunate.

Istoria coreeană, de obicei, este împărțita în patru perioade: Cele Trei Regate (57 I.Hr. – 668 D.Hr.), Regatul Silla Unificat (668-935 d.Hr.), dinastia Goryeo (935-1392 d.Hr.) si dinastia Joseon (1392-1910 d.Hr.). Deși există dovezi ale contactului anterior cu budismul, data oficială pentru introducerea budismului in Coreea via China este 372 AD. Din acel moment budismul coreean a fost răspândit în întreaga lume și dezvoltat pentru 1600 ani. Budismul coreean si-a dezvoltat caracteristicile sale distinctive și a ajuns in aceasta forma unică de budism bazata pe condițiile sociale și politice din fiecare perioadă.

Dupa cum spuneam ceva mai sus, budismul a fost introdus pentru prima dată în perioada celor Trei Regate. Conform numelui Trei Regate, teritoriul a fost compus din trei regate diferite: Goguryeo, Baekje, Silla. Fiecare regat a acceptat budismul, la un moment diferit și pe o altă cale. În primul rând, regatul Goguryeo – localizat in partea nordica – a invitat un călugăr din China, cu texte chinezesti budiste si statui ale lui Buddha din 372 d.Hr. Mai târziu, budismul a fost introdus in împărăția Baekje, situata în sud-vest, via Goguryeo, în 384 d.Hr. În cazul acestor două regate, familiile regale au practicat mai întâi budismul. Cu toate acestea, în regatul Silla, oamenii de rând au fost si ei atrasi de budism. Dupa martirul lui Lee Chadon, regele Beopheung a recunoscut oficial budismul în 527 d.Hr.

La începutul perioadei Celor Trei Regate, învățătura budismului nu a fost de filosofie budista de înaltă calitate și de gândire, asa cum poate ne-am fi asteptat. Cu toate acestea, răspândirea budismului a produs un efect semnificativ asupra dezvoltării multor aspecte ale culturii naționale. Din cauza diferitelor invazii și conservarii neglijente, doar câteva situri arheologice, vestigii istorice și carti mai exista inca. Se poate considera astfel că budismul în acest moment nu a contribuit numai la dezvoltarea civilizației spirituale, dar, de asemenea, a înflorit în dezvoltarea artelor, cum ar fi: clopote, pagode, arhitectura și picturi.

În 668 d.Hr., regatul Silla a cucerit celelalte două regate și această perioadă a ajuns să fie numita perioada Silla unificata. De-a lungul perioadei, budismul a continuat să prospere și a crescut atât academic, cat și cultural. Diferite ritualuri au fost elaborate și realizate ca cereri spirituale de protecție de invaziile străine. În acest timp, unele dintre cele mai bune lucrari de arta coreene au fost create. Ne referim aici la celebra statuie a lui Buddha din stâncă, în Seokguram Grotto (Gyeongju), sculptata în anul 732 d.Hr. Spre sfârșitul perioadei, Budismul Zen a fost introdus din China și aceasta a adăugat o nouă dimensiune budismului coreean, deoarece școala Zen a pus accentul pe meditație și experiența directă, mai degrabă decât pe concentrarea pe studierea textelor budiste.

Dinastia Goryeo a preluat puterea în secolul al 10-lea și budismul a continuat să fie religia națională. Principalul obiectiv al budismului Goryeo a fost bazat pe ritualuri și acest lucru a creat o atmosferă nefavorabilă pentru dezvoltarea spirituală. În scopul de a lupta împotriva tendinței ritualice, mai multi călugări au subliniat importanța de a combina contemplatia Zen cu tradiția textuală. Formarea școlii Cheontae a dat o nouă viață budismului Goryeo.

Budismul a cunoscut mai apoi un declin dupa ce noii conducători ai dinastiei Joseon au adoptat neo-confucianismul. Noul interes pentru confucianism a condus astfel la oprimarea și limitarea budismului de către unii regi ai dinastiei Joseon. In aceasta perioada, templele nu puteau fi construite în apropierea orașelor. În schimb, Guvernul a permis călugărilor budiști să rămână în munți. În timp ce guvernul persecuta budismul, atat politic cat și social, oamenii de rând au continuat să creadă în el. Astăzi, multe temple noi s-au deschis în orașe. Aproximativ jumătate din populația Coreei este budista.

Traducere: Han Sarang

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.