Kisaeng, curtezanele coreence (Prima parte)

on September 13, 2015 at 08:33

Blamate de unii, iubite de altii, Kisaeng – 기생- (scris si giseng), uneori denumit ginyeo (기녀), au fost consacrate oficial ca fiind curtezanele coreene de sex feminin. Kisaeng sunt artiste ce lucrează pentru a-i distra pe alții, cum ar fi yangbanii (făceau parte din clasa conducătoare tradițională coreeana sau nobilii în timpul dinastiei Joseon – n.r.) și regii.

Prima data, aparute in timpul Dinastiei Goryeo, kisaeng au fost in mod legal animatoare ale guvernului, necesare pentru a detine diverse funcții pentru stat. Multe au fost angajate la curtea regala, dar au fost, de asemenea, si kisaeng răspândite în toată țara. Acestea au fost instruite cu grijă in domenii precum artele plastice, poezie si proza, deși talentele lor au fost de multe ori ignorate din cauza statutului lor social inferior. Femeile din categoria kisaeng au dobandit si detinut, de-a lungul timpului, diverse roluri, insa – dupa cum am mai spus – erau toate vazute cu același statut scăzut in ochii societății yangban. Spre exemplu, in afară de divertisment, acestea au detinut roluri in asistenta medicala si lucru manual. În unele cazuri, cum ar fi la bazele militare ale armatei, kisaeng au indeplinit astfel de roluri.

Kisaeng au jucat un rol important in conceptia coreeana traditionala a Dinastiei Joseon. Unele dintre povestile coreene cele mai vechi si mai populare, cum ar fi povestea lui Chunhyang, le-au infatisat pe kisaeng ca pe niste eroine. Chiar daca numele reale ale majoritatii kisaeng au fost uitate, cateva au ramas totusi in memoria colectiva, datorita unor atribute remarcabile, cum ar fi talentul si loialitatea. Cea mai cunoscuta dintre acestea este kisaeng din secolul al XVI-lea, Hwang Jin-i.

Pozitia sociala

De-a lungul perioadelor Goryeo și Joseon, kisaeng au deținut statutul de cheonmin, respectiv cel mai mic grad al societatii. Ele au împărtășit acest statut cu alti animatori, precum macelarii si sclavii. Statutul era ereditar, astfel incat copiii unei kisaeng aveau, de asemenea, statutul de cheonmin, iar fetele deveneau în mod automat kisaeng, ca mamele lor. Începând din perioada Goryeo, birourile de conducere din fiecare district a ținut un registru al kisaeng, pentru a asigura supravegherea minuțioasă a acestora. Aceeași practică a fost urmată si in ceea ce-i priveste pe sclavii recrutilor. Kisaeng puteau fi eliberate de poziția lor în cazul în care un preț piperat ar fi fost platit guvernului; acest lucru putea fi facut, de obicei, numai de către un patron/protector bogat; de obicei, un oficial guvernamental de rang inalt.

Multe kisaeng au fost specialiste în poezie, și numeroase sijo – 시조 ( este vorba despre o forma poetică coreeana ce a apărut în perioada Goryeo, a înflorit în timpul dinastiei Joseon, și este încă scrisa si astăzi. De obicei, cuprinde teme pastorale, metafizice și cosmologice – n.r.) compuse de kisaeng, supravietuind timpului. Acestea reflectă de multe ori teme cum ar fi durerea și despărțirea, asemănătoare cu poeziile compuse de către invatatii din exil. In plus, unele dintre cele mai renumite poeme ale kisaeng au fost compuse pentru a convinge oamenii de știință importanti să-și petreacă noaptea cu ele. Stilul Sijo a ajuns astfel să fie asociat cu femeile kisaeng, în timp ce femeile cu statut yangban s-au axat pe forma gasa/kasa – 가사 (a fost o forma de poezie populară în timpul dinastiei Joseon. Gasas au fost frecvent cântate, fiind populare in randul femeilor yangban – n.r.).
Kisaeng, fiind atașate la un oficiu al administrației locale, erau cunoscute ca gwan-gi, iar statutul lor a fost atent diferențiat de cel al sclavilor comuni, de asemenea, atașati biroului. Mai mult, ele au fost înscrise separat în listele de recensământ. Astfel ca, Kisaeng au fost considerate ca avand un statut semnificativ mai mare decât sclavii, deși tehnic au fost toti de rang cheonmin.

În societatea ierarhica, structurată coreeana, kisaeng au fost, din punct de vedere tehnic, niste sclave. Din acest motiv, despre ele s-a spus uneori ca “poseda corpul clasei de jos, dar mintea aristocratilor.”

Cariera

Cariera celor mai multe kisaeng a fost foarte scurta, în general, ajungând la vârsta de 16 sau 17 ani, cu unele exceptii la vârsta de 22 de ani. Foarte putine kisaeng au fost în măsură să-si mențină afacerea pentru o perioada mai lunga de timp dincolo de acest moment. Acesta poate fi motivul pentru care institutele de formare ale kisaeng acceptau sa intre pe piata cu tinere de opt ani. Toate kisaeng, chiar și cele care nu au lucrat ca prostituate sau animatoare, au fost obligate prin lege să se retraga la varsta de 50 de ani. Cea mai buna perspectivă pe care o kisaeng o avea ca sprijin pe termen lung era de a deveni concubina unui patron/protector. Aceasta nu era cu adevarat o opțiune insa cu excepția cazului in care patronul/protectorul lor le achiziționa (cumpara) de la stat, lucru pe care doar câțiva oameni din perioada Joseon si-l puteau permite. Drept urmare, cele mai multe kisaeng au continuat să lucreze sau sa administreze o taverna locala.

În perioada mai târzie a Joseon-ului, a aparut un sistem cu trei nivele de dezvoltare ale kinseng. Cel mai înalt nivel a fost ocupat de haengsu (행수, 行首), care cântau și dansau la sărbătorile clasei superioare. Haengsu kisaeng nu li s-a permis să mai distreze oamenii după ce au implinit varsta de treizeci de ani. Cu toate acestea, ele puteau continua să lucreze avand alte indatoriri, cum ar fi croitoria si medicina, până la vârsta de cincizeci de ani. Ele aveau dreptul sa-si aleaga oaspeții. Cele mai multe kisaeng de la curte au facut parte din categoria haengsu, numita, de asemenea, si seonsang (선상, 選上). Haengsu kisaeng din fiecare district erau responsabile de disciplina și formarea noilor kisaeng. La polul opus, kisaeng din categoria cea mai mica se chemau samsu (삼수, 三首). Samsu le-a fost interzis sa practice cântecele și dansurile practicate de haengsu. Cel de-al treilea nivel, la fel ca alte aspecte ale divizarii claselor in perioada Joseon, a izbucnit în secolul al XIX-lea.

În cursul carierei lor, unele kisaeng au reușit să adune o avere personală considerabilă. In schimb, kisaeng li s-a cerut sa-si satisfaca cheltuielile personale, inclusiv hrană, îmbrăcăminte și machiaj, din propriile lor fonduri.

Sursa text: www.en.wikipedia.org

Sursa foto: www.en.wikipedia.org si www. commons.wikimedia.org

Traducere: Han Sarang