Din intelepciunea populara coreeana: povestea Soarelui si a Lunii

Pe vremea cand numai stelele existau, o vreme inainte ca soarele si luna sa rasara, traia o taranca saraca care vindea prajituri de orez pentru a-si castiga traiul.

Femeia avea doi copii: un fiu si o fiica. Haesik, cel mai mare dintre frati, era un fiu intelept si responsabil, in timp ce fiica, Dalsun, avea o inima inocenta si generoasa.

Copiii traiau intr-o vale departata de sat, iar in fiecare zi, mama lor mergea pana in sat pentru a-si vinde delicioasele prajituri de orez. Intr-o zi, in timp ce se intorcea din sat, mama a intalnit un tigru in drum, in varful unui deal. Tigrul i-a cerut o prajitura de ores, iar in schimbul acesteia, el i-a promis ca nu o va ucide. Femeia era inspaimantata, asa ca i-a dat cea mai buna prajitura de orez din cosul ei, iar tigrul a lasat-o sa-si continue drumul. La urmatorul deal, tigrul a reaparut in fata saracii taranci iar de data aceasta i-a cerut doua prajituri de orez, deoarece prima doar i-a trezit apetitul si l-a facut si mai flamand. Fara tragere de inima, aceasta i-a cedat prajiturile iar in schimbul acestora, tigrul a lasat-o in viata, sa-si continue drumul inapoi spre copiii sai. Cu toate acestea, tigrul a continuat sa reapara, mai flamand ca niciodata, iar femeia a continuat sa-l hraneasca cu toate prajiturile de orez pe care le facuse, pana cand a ramas fara mancare.

Femeia a incercat sa trateze cu tigrul flamand si l-a implorat sa ii crute viata de dragul celor doi copii care o asteptau acasa. La gandul ca va avea nu una, ci trei persoane de mancat, tigrul a devorat-o pe sarmana mama, fara sa lase nicio urma din ea, in afara hainelor, pe care le-a pastrat.

Tigrul cel flamand stia ca Haesik si Dalsun erau acasa, asteptand ca mama lor sa se intoarca din sat, asa ca s-a imbracat in hainele ei si a pornit spre casa lor. Pentru un timp, copiii au crezut ca mama lor a ramas mai mult timp in sat, dar incepuse deja sa se intunece iar acestia erau speriati, asa ca au incuiat usa de la casa.

O voce i-a strigat de partea cealalta a usii incuiate. Micuta Dalsun era atat de usurata, incat a crezut din start ca era mama ei, asa ca a fugit sa descuie usa, insa Haesik a oprit-o la timp, el putand recunoaste diferenta de voce dintre tigru si mama lui si a refuzat sa deschida usa.

Acest lucru l-a frustrat si mai tare pe tigru si a inceput sa fie si mai flamand. Si-a acoperit laba in praf alb de la prajiturile de orez si si-a strecurat-o printre crapaturile de la usa pentru a-i pacali pe copii sa creada ca are pielea alba si fina, precum mama lor. In cele din urma, Haesik si Dulsan l-au crezut, iar Dulsan a fugit voioasa sa deschida usa.

Cand colo, ce sa vezi?! Copiii au scos un tipat ascutit cand au dat de tigru si au luat-o la fuga, animalul alergandu-i in jurul casei, pana cand s-au catarat intr-un copac imens. Tigrul, persistent fiind, a gasit un topor in casa si a inceput sa taie copacul pentru a-i prinde pe copii.

In acel moment, Dalsun s-a rugat la ceruri sa le dea o sfoara. S-a rugat ca in cazul in care inima ei si a fratelui sau era pura si erau meniti sa fie salvazi, sfoara sa fi destul de rezistenta incat sa ii salveze, dar daca daca nu aveau inima pura, sfoara va fi veche si putrezita iar ei vor cadea. O sfoara lunga si rezistenta a aparut din cer, iar cei doi copii au inceput sa se catere pana cand au ajuns in Rai.

Curios fiind dupa ce a vazut ce s-a intamplat in copac, tigrul s-a rugat si el la ceruri sa ii trimita o sfoara pentru a-i putea urma pe copii si pentru a-i devora. Cateva moment mai tarziu, o sfoara groasa si putrezita a aparut din cer, iar tigrul a inceput sa se urce. Desi mai avea putin pana sa ajunga in ceruri, sfoara s-a rupt iar tigrul a plonjat in jos din cer si a cazut intr-un camp de mei, varsandu-si sangele si colorand meiul in rosu.

In Rai, Haesik a devenit soarele, iar Dalsun a devenit luna. Unele versiuni ale acestei povesti spun ca lui Dalsun, tanara fiind, ii era frica de intuneric, asa ca fratele ei mai mare a decis sa faca schimb de locuri cu ea si sa o lase sa devina soarele.

Morala povestii: cand iti doresti ceva destul de mult, vei reusi sa gasesti o cale de a obtine acel ceva, atata timp cand intentiile tale sunt bune, marinimoase si pure.

Sursa text: https://mannamimpact.wordpress.com/2012/11/07/the-sun-the-moon-a-korean-myth/

Traducere: Anca Zaharia

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.