Cultura corupției din Coreea de Sud

  “Accentul pe loialitatea din cultura executivă sud-coreeană se află în spatele recentelor scandaluri de corupție”.

În ultima vreme, în Coreea de Sud scandalurile câştigă din ce în ce mai mult teren. Acestea au luat startul încă de la începutul anului cu Hyundai, companiile aeriene coreene și Samsung, fiind urmate luna trecută de Hanjin și Lotte, iar în prezent de însăşi preşedintele sud-coreean Park Geun-hye. Pentru observatorii străini, cauzele care stau la baza acestor scandaluri pot fi uneori greu de înțeles. De ce atât de mulți? De ce dintr-o dată? În calitate de profesor coreeano-american care trăiesc în Busan, sunt adesea întrebat dacă există un element unificator pentru a ajuta la explicarea acestor evenimente. Iar raspunsul este preferința coreeană pentru loialitate, ceva care subminează însăși structura culturii executive coreene.

Pentru cei mai mulți oameni din Occident, nu există o graniţă înțeleasă între legăturile de familie, sau de prietenie și de afaceri. Cu toate că americanii și cei mai mulți europeni nu sunt mai puțin susceptibili de a recomanda un prieten pentru un loc de muncă, există anumite lucruri pe care nu le-ar face. În cazul în care sunt aleşi primari, de exemplu, nu ar înlocui dintr-o dată toţi oamenii din conducere cu prieteni și familie. În Coreea, acest lucru reprezintă exact ceea ce sa întâmplat de zeci de ani, dacă nu de secole. Chiar și Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a fost criticat fără menajamente la începutul mandatului său pentru înlocuirea unui număr exagerat de persoane din staff-ul ONU cu conaţionali aleşi cu grijă. Unul dintre aceştia fiind chiar fostul său șef.

Companiile coreene care au suferit cele mai recente scandaluri, precum Hanjin si Lotte sau companiile aeriene coreene sunt construite ca oligarhiile strânse, cu aproape toate pozițiile cheie deținute de prieteni, rude sau colegi ai unei singure familii. În Coreea, acesta este un “secret deschis”, toată lumea știe ceva, dar nimeni nu vorbește cu adevărat despre asta. Companiile americane, desigur, nu sunt imune la astfel de structuri, dar cele coreene sunt unice pentru frecvența și profunzimea acestor conexiuni.

Chiar și astăzi, o companie tipic coreeană are pozițiile de top ocupate executiv de prieteni și rude. Aceasta este regula, nu excepția. Aceşti directori, la rândul lor, angajează prieteni, cunoștințe și colegii de clasă pentru a ocupa posturile de conducere de sub ei. Acești manageri angajează proprii lor prieteni, cunoscuți şi absolvenţi universitari, creând o rețea strânsă de loialități. Și da, acest lucru se întâmplă în guvern, de asemenea, în mod frecvent. Coreenii numesc aceste relații “frânghii,” echivalentul coattail-urilor americane.

O varietate de analiști străini au etichetat, în diferite momente,  legăturile coreene de loialitate drept “feude” sau pe cele corporatiste drept “monarhii.” Ceea ce au omis în acest sens este că aceste rețele sunt manate de o încredere culturală puternică, ce merge în ambele direcții.

Loialitate este, desigur, de așteptat de la subordonați. Răposatul vice-presedinte al Lotte este un bun exemplu de subaltern loial, care comite un suicid evident pentru a acoperi activitățile ilegale ale șefului său, un eveniment surprinzător de comun în Coreea. O astfel de loialitate este de așteptat să fie recompensată în cultura coreeană prin împărţirea cu cei loiali a averii câștigate de superiori.

A fi proprietarul unei companii de success înseamnă, prin urmare, că este de așteptat să împărtășeşti influența și puterea cu prietenii și rudele, prin cadouri, beneficii sau un loc de muncă. Dacă refuzi, sau nici macar nu încerci, îţi pui aceste legături în pericol. Pentru coreeni, managementul și protecția familiei şi loialitatea faţă de prieteni este o prioritate de top cultural. Este amoral să fie altfel.

Problema principală cu prioritizarea loialități este ca cei puşi în acele funcţii sa fie competenţi, în special în domeniile care necesită expertiza. Știm acum o mulțime de decizii proaste luate de Hanjin, care au fost determinate de stupiditate la diferite nivele executive, inclusiv la nivel foarte înalt. Acești oameni au ajuns acolo prin loialitate şi nu prin merit și nu au avut într-adevăr nici o idee despre ceea ce făceau.

Din păcate, această linie de complot nu este exclusivă Hanjin. Practic, fiecare companie din Coreea are povești despre idei bune înăbuşite sau greșeli ascunse pentru că cineva apropiat de cel aflat în vârful ierarhiei a considerat că agenda lui era amenințată. Probabil că şi problema bateriei Samsung care explodează a fost cauzată în acest fel.

Dezvăluirile recente despre președintele coreean o înfăţişează ca fiind vinovată de același fel de favoritism. La cererea prietenei ei, Choi Soon-sil, Park pare să fi eliminat un număr semnificativ de angajați guvernamentali, înlocuindu-i cu loialiști. Unul dintre aceştia a fost un anume Choi, care mai târziu a fost prins facând contrabandă cu dispozitive de supraveghere în Casa Albastră.

Scandalul lui Park ilustrează cât de obişnuit este ca o relație personală să aibă prioritate față de alte protocoale, stabilite. În cazul lui Park, exemplul este extrem, deoarece prietena ei a fost lăsat să influențeze practic fiecare aspect al activității președintelui.

Deci, de ce vedem aceste scandaluri acum? Raspunsul se datorează faptului că avalanşa este în cele din urmă rotativă. În ultimele două decenii, o serie de legi au făcut afacerile şi structurile guvernamentale mai puțin sensibile la rețelele de loialitate, mai ales la nivelele inferioare. Astfel, mai multe scandaluri care implică mita și favoritismul au fost târâte în câmp deschis, cerând discurs public. In plus, adulții tineri și mass-media au fost ocupaţi exprimându-și, în special, indignarea și dezaprobarea pentru anumite implementări, precum Legea lui Kim Young-ran.

Prin urmare, avem în faţă un drum care va conține cu siguranță mai multe titluri cum că alte rețele de loialitate corporative și de altfel sunt expuse și dezrădăcinate. Numai atunci când cultura executivă din Coreea va renunţa la dependența de loialitate și va începe să îmbrățișeze competenţele, va începe în cele din urmă procesul de recuperare.

*** Justin Fendos este profesor la Universitatea din Dongseo, Coreea de Sud, și director asociat al Școlii Tan de la Universitatea Fudan din Shanghai. El desfăşoară activitati de cercetare pe o gamă largă de subiecte, inclusiv cultura din Asia de Est și comerțul maritim și este un colaborator regulat al Korea Times.

Sursa: http://thediplomat.com/2016/11/south-koreas-corruption-culture/

Foto: http://www.straitstimes.com

Traducere: Corina Stan

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.