Je Mi-young exprima sensibilitatea coreeana prin intermediul mozaicurilor emotionante

Vazuta de departe, lucrarea lui Je Mi-young arata exact ca o pictura: casele coreene, aleile si natura sunt prezentate in culori indraznete si vii si cu atat de multe detalii incat capteaza mici vase de flori aflate pe acoperisuri, rufe agatate in curtea din fata, carti si perdele vazute prin ferestre mici.

Totusi, o privire mai atenta dovedeste ca lucrarea ei este, de fapt, redata intr-un mozaic de bucati de tesatura colorata asezate pe o panza. Sensibilitatea coreeana este exprimata frumos prin casele traditionale, “hanok”, si cele moderne de doua etaje asezate intr-un sat deluros, dar si de diverse figuri de bun augur din arta populara, cunoscute sub numele de “minhwa”.

Intr-un interviu acordat saptamana trecuta (19-23 iunie) Agentiei de stiri Yonhap, artista a spus ca a fost deosebit de fascinata de atmosfera interesanta a aleilor linistite din zori zilei cand lumea inca mai doarme.

“Este o atmosfera atat de linistita si se simte oarecum pustie. Ca o modalitate de a depasi senzatia de spatiu gol de care am parte cand le traversez, le exprim in culori stralucitoare. Acest lucru le face sa para pline de viata”, a spus ea.

In loc de prezenta fizica a oamenior in munca ei, Mi-young adauga cat mai multe ferestre posibil, unele dintre ele larg deschise, pentru a sugera ca exista persoane care traiesc inauntru.

“Mai degraba decat sa-mi transmit mesajul prea direct, am folosit ferestrele ca o metafora a caselor pline de oameni calzi, cu povesti interesante de spus”, afirma Je. “O casa ii reprezinta pe cei care traiesc in ea. Cand fereastra este deschisa, inseamna ca oamenii din interior doresc sa se conecteze cu lumea”, a marturisit artista.

Conform Yonhap, prin alegerea intensa a culorilor contrastante, uneori atat de ireale, artista adauga entuziasm si emotie unui cartier obisnuit si familiar.

De la arta majora studiata la o universitate din orasul port din Busan, Je a mers la Universitatea Hongik din Seoul pentru a studia arta orientala. Decizia a fost ceva firesc pentru ea simtindu-se “insetata” in timp ce studia arta occidentala, stiind ca nu era chemarea ei.

Potirivit artistei, chiar si dupa ce si-a obtinut diploma de master in pictura orientala, s-a simtit pierduta pentru o vreme.

Temandu-se de un viitor nesigur si lipsita de incredere in propriile sale abilitati, ea a fost absorbita ani de zile de lucrul manul, cautand cu disperare adevarata sa identitate de artist. Je a strans bucati de panza si le-a cusut in ceea ce ea a descris ca fiind un act lipsit de ratiune, dar reconfortant, care o facea sa uite de problemele ce o urmareau.

Frustrata fiind, intr-o zi ea a taiat mozaicul in bucati dintr-un capriciu. “Poate ca am vrut sa-l distrug doar pentru ca nu mi-a dat nici macar un raspuns”, a spus artista in varsta de 41 de ani. Dar, apoi, componentele mozaicului ei, care erau imprastiate neglijent, pareau ca o piesa de arta.

“Totul mi-a atras atentia si parea dintr-o data bine organizat. Combinatia de culori parea atat de naturala, a fost uimitor”, a afirmat Min-young.

Pentru a face bucatile de tesatura destul de dificile sa fie clare si usor de atasat pe panza, ea lipeste foi de hartie traditionala coreeana “hanji” pe spatele mozaicului finit. Apoi il taie in bucati pentru a il folosi ca material de pictura.

Conform declaratiei lui Je Min-young, munca sa este inca destul de experimentala incat uneori se intreaba daca merge in directia corecta ca artist si isi transmite mesajele de fericire si bunastare.

Prin intentia de a descoperi o noua frumusete in peisajul familiar, artista si-a exprimat o dorinta simpla: “Sper ca arta mea poate sa-i aline pe oameni si sa-i faca sa vrea sa o priveasca putin mai mult”. (Corina Stan)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.