Victimele istoriei intunecate sud-coreene inca sunt in cautarea dreptatii

La treizeci de ani de la scoaterea la lumina a atrocitatilor Brothers Home, multe lucruri raman in intuneric, au declarat fostii detinuti in cadrul unei conferinte sustinuta, marti, 27 iunie, la Adunarea Nationala. Sase supravietuitori din centrul de detentie au vorbit despre ororile, munca fortata, bataile, violurile si crimele care continua sa ii bantuie, in timp ce acestia pledeaza pentru justitie, informeaza koreatimes.co.kr.

Conform sursei mentionate, victimele au cerut guvernului Moon Jae-in sa adopte un act special, propus de 73 de parlamentari, inclusiv Rep. Jin Sun-mi, din partea Partidului Democrat din Coreea (DPK), care sa ajute la identificarea si pedepsirea celor responsabili, inclusiv a celor din guvern, si sa compenseze victimele.

Brothers Home a fost un centru de detentie, finantat de guvern, care a traficat persoane pentru munca grea intre 1975 si 1987. Adesea numit tabara de concentrare, Brothers Home a fost gasita responsabila pentru cel putin 500 de decese. Cu toate acestea, nimeni nu a fost tras la raspundere.

Cine erau detinutii de la Brothers Home?

Asa-numitii frati erau in cea mai mare parte copii, multi fara adapost sau cu handicap, insa altii au fost retinuti din putine motive, adesea doar pentru ca nu erau insotiti in public. In urma deciziei presedintelui Park Chung-hee din 1975 de a “curata” strazile, ofiterii de politie si oficialii locali au luat oameni de pe strazi pentru a ii pune in 36 de centre de detentie la nivel national. Conform unui articol din 2016 AP, acestia au luat peste 16.000 de persoane, iar inaltii oficiali guvernamentali au suprimat doua incercari anterioare de investigare.

The Brothers Home, care se afla in Busan, a fost cel mai mare centru de corectie. Potrivit surselor, aceasta a primit o finantare guvernamentala de 2 miliarde de woni anual, estimata la peste 20 de miliarde de woni (17,5 miliarde dolari) in valoare curenta. Finantarea depindea de numarul de detinuti, stimuland astfel institutiile sa maximizeze numarul acestora.

Potrivit koreatimes.co.kr, la varsta de 10 ani, Kim Sang-soo, care are acum 52 de ani, a fost rapit de la o statie de tren in timp ce mergea sa-si intalneasca sora mai mare. Dupa trei ani intr-un centru pentru minori din Seul, Kim a fost dus la Brothers Home, unde urma sa ramana inca sapte ani.

Acum, pentru a-si castiga traiul de zi cu zi, el este sofer de taxi – in mod ironic, condusul era o abilitate pe care a dobandit-o la unitate. “Daca inca ar fi existat, mi-e teama ca abilitatile mele de condus ar fi fost folosite pentru rapirea altora ca mine”, a spus Kim.

Victimele cred ca multi alti supravietuitori se ascund inca in spatele usilor inchise, pastrandu-si viata de “frati” un secret.

Kim a fost, de asemenea, unul dintre ei pana acum cativa ani, cand a povestit familiei sale. “Am avut nevoie de mult curaj sa ma intorc la familia mea”, a spus el.

Park Soon-yi, singura femeie victima prezenta la conferinta, a fost de asemenea luata acolo in timp ce isi cauta fratele in 1980. Apoi, in varsta de 10 ani, Park a fost fortata sa intre in cladire dupa ce a urmat un ofiter de politie care i-a oferit ajutorul. L-a urmat la o sectie de politie, unde multimi de oameni au asteptat pana cand o masina i-a luat si i-a lasat la Brothers Home. I-au trebuit sase ani sa scape.

La fel ca si Kim, incercase sa pastreze asta pentru sine. “La inceput m-am enervat ca a iesit”, a spus Park, referindu-se la un spectacol de televiziune renumit care a abordat retinerea in masa in 2014. A blestemat si a luptat cu omul care a adus totul la lumina, Han Jong-sun, care a organizat un protest de o luna in fata Adunarii Nationale in 2012 pentru ca ei sa-si faca auzite povestile.

“L-am blestemat pentru ca am dezvaluit acest lucru, pentru ca m-a facut sa retraiesc amintiri dureroase, dar mai tarziu mi-am dat seama ca era nevoie ca cineva sa ia masuri”, a spus Park.

Park, care bea in fiecare seara sa doarma la fel ca multe alte victime pentru a scapa de amintirile sumbre ale batailor, violurilor si uciderea celorlalti detinuti, a continuat sa suspine pe toata durata marturiei sale.

“Nimic nu ne va usura durerea”, a spus Park. “Dar ne va ajuta sa murim in pace … sa aflam ca inca mai exista o justitie dreapta”.

Aceasta practica a fost dezvaluita pentru prima data in 1987, cand unul dintre detinuti a fost raportat in mass-media, raportare ce a fost urmata de o evadare in masa a 35 detinuti de la Brothers Home. Proprietarul, Park In-kun, a fost acuzat de munca fortata de catre 180 de detinuti, precum si de atacuri fizice, dar curtea a fost supusa si nu a fost judecat niciodata in instanta in legatura cu aceste acuzatii. In cele din urma, el a primit o sentinta de doi ani si jumatate pentru delapidare si alte acuzatii minore.

“Cinci sute cincizeci si unu de decese, cu dovezi, au fost descoperite”, a spus Lee Hyang-jik, in varsta de 45 de ani. “In realitate, probabil exista mii care au murit”.

Lee, abuzat din copilarie de tatal sau, care la trimis mai tarziu la Brothers Home, i-a cerut si presedintelui Moon o investigatie si o scuza formala din partea tarii.

“Incidentul nu a fost o infractiune individuala a lui Park In-kun, ci o cruciada condusa de natiune, care implica oficialitati publice, politie si chiar locuitori locali”.

In incheire, el a pledat in fata concetatenilor sai: “Va rugam sa va amintiti ce s-a intamplat pana cand adevarul este dezvaluit pe deplin. Oricine poate deveni victima violentei de stat”. (Corina Stan)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.