„Coreea este o țară plină de tigri enormi”, afirma Arnold Henry Savage Landor în 1890

La începutul  anilor 1890, Arnold Henry Savage Landor, un explorator și scriitor englez, a vizitat Coreea și a descris-o ca fiind plină de tigri enormi cărora „le plăcea carnea umană” și terorizau populația coreeană în ciuda venerației aproape religioase față de aceste feline.

El a adăugat: “Nici măcar zidurile orașului nu le stau în cale. Destul de frecvent fac vizite nocturne printre străzi plecând iar spre dimineață, cu o săritură de rămas bun de pe metereze dar cărând în pântecul lor vreun individ nenorocos făcut bucăți.”

 Potrivit lui Savage Landor, orașul Seoul nu a fost o excepție. Un loc foarte renumit pentru atacurile tigrilor a fost trecătoarea de lângă Poarta Independenței. Fiind o zonă foarte împădurită, atacurile tigrilor  erau atât de severe încât soldații trebuiau să-i însoțească pe călătorii care treceau prin pădure.

Tigrii în căutare de pradă se găseau și pe lângă mormintele regale. În 1880, Regele Gojong a trimis trupe mari de vânători de tigri (40-50 de oameni armați) să ucidă aceste amenințări ce pândeau lângă mormântul strămoșilor săi, dar,  judecând după însemnările vremii, tigrii au fost mult mai deștepți și s-au ascuns cu ușurință de următorii lor.

Tigrii au vagabondat și prin palatele reagale. Una dintre legende spune că Palatul Gyeonghui (cunoscut și ca Palatul Mulberry și locul unde se află actualul Muzeu de Istorie din Seoul) a fost abandonat din cauză că „un anumit tigru sacru se adăpostea acolo și, fiind nemulțumit de raidul regal, a trimis în țară o invazie de tigri mâncători de oameni, care au distrus multe vieți, iar pentru a-l îmbuna pe tigru, regele s-a mutat pe locurile mult mai frumoase ale Palatului de Est (Palatul Changdeok).’’

Se pare  însă că Gyeonghui nu a fost singurul palat bântuit de tigri. La începutul lui 1890, George W. Gilmore, un american ce preda într-o școală de stat, a susținut că o tigroaică cu puii săi și-au făcut sălaș în ruinele unuia dintre palate. Chiar și palatul în care regele locuia nu a fost ferit de vizitele nocturne. La începutul lui ianuarie 1894, un grup mare de vânători au căutat prin împrejurimile palatului Gyeonghui  timp de 5 zile și deși au găsit dovezi  ale existenței  a cel puțin un tigru, nu au reușit să-l urmărească și să-l ucidă. Totuși, un vânător, Yun In-chol, a reușit să ucidă o vulpe (alt animal de temut) și a fost răsplătit pentru efortul său.

O vânătoare memorabilă în Seoul a avut loc la sfârșitul anilor 1880 când Alfred Burt Stripling, un englez ce lucra pentru guvernul coreean și asistentul său coreean, au urmărit “o pisică mare” prin canalizarea orașului de lângă palat. După o lungă așteptare, asistentul coreean a crezut că a zărit tigrul strecurându-se pe o altă ieșire, dar nu l-a anunțat pe Stripling. Voind să-și impresioneze șeful, a făcut o greșeală: tigrul era un leopard și era încă în canalizare. Din fericire, Stripling era un țintaș bun și leopardul a fost omorât, asistentul alegându-se cu câteva urme de gheare din cauza actului său de curaj.

Muntele Nam a fost de asemenea un munte populat de tigri. La începutul lui 1886 vânătorii au ucis un tigru de mărime medie pe lângă semnalele de foc și au urmărit un tigru mic de pe munte până la râul Han, unde în sfârșit l-au împușcat. Una dintre ultimele menționări ale întâlnirilor cu tigri de pe muntele Nam a fost în decembrie 1913, când presa din Seoul  a publicat un „alarmant deși greu de crezut” articol despre „inconfundabilele urme ale unui tigru” în parcul Namsan. Însă nici asta nu a fost ultima întâlnire cu tigrii în Seoul.

În vara ce a urmat, un sergent de poliție ce patrula pe lângă Poarta de Nord-Vest (Changuimun) a susținut că a întâlnit un tigru „la fel de mare ca o vacă”. A scăpat în munți înainte de a fi prins, dar, așa cum a afirmat editorul, dacă ar fi fost prins s-ar fi aflat probabil că era de fapt o vacă.

Sursa: The Korea Times

Traducere: Andreea Prisacariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.