Haji, hârtia tradițională coreeană

on December 27, 2017 at 13:56

Hanji (în coreeană: 한지/韓紙) este numele hârtiei tradiționale coreene realizate manual. Hanji este facută din scoarța dudului de hârtie, care crește pe versanții stâncoși din Coreea. Acest copac este cunoscut in limba coreeană sub denumirea de dak. Un ajutor la realizarea hanji este cleiul care se scurge din rădăcinile de Hibiscus manihot. Acesta ajută la prinderea fibrelor individuale în apă.

Hanji tradiționlă este realizat în foi laminate folosindu-se o metodă numită we bal (tehnică de formare a foilor). Procesul de a realiza hanji folosește, de asemenea, și dochim, o metodă de lovire a foilor finisate pentru a face fibrele compacte și de a diminua scurgerea cernelei.

Istorie

Antichitate

În Coreea, producția de hârtie a început nu după mult timp de la apariția sa în China. La început, a fost realizată din cânepă (numită maji/마지), hanji s-a dezvoltat până la punctul în care a fost numită ca fiind hârtia de cea mai bună calitate disponibilă în Asia de Est.

Originile sale în Coreea sunt considerate a fi undeva între secolul al III-lea și sfârșitul secolului al VI-lea. În 1931, o bucată de hanji a fost găsită în timpul unei săpături arheologice la un mormânt din perioada Lelang (108 î.Hr.-313 d.Hr.).

În timpul celor Trei Regate (57 î.Hr.-668 d.Hr.), fiecare regat a folosit hârtie pentru a-și înregistra istoria oficială. În 610, călugărul buddhist Damjing, pe care Goguryeo l-a prezentat în Japonia, a reușit să facă metoda de producție a hârtiei și a cernelei. Cea mai veche scriere din lume, care a supraviețuit vremurilor este Dharani Sutra, numită “Lumina Pură Dharani Sutra” (coreeană: 무구정광 대 다라니경; romanizarea revizuită: Mugujeonggwangdaedaranigyeong). Listată ca și Comoara Națională a Coreei nr. 126, “Lumina Pură Dharani Sutra” a fost tipărită pe hanji în c. 704 și este încă în stare bună, purtând numele creatorului hârtiei. Artizanatele din hârtie au fost, de asemenea, dezvoltate în perioada celor Trei Regate, cum ar fi zmee și alte obiecte de uz casnic, și au continuat să înflorească pe măsură ce producția de hanji a crescut. În regatul Silla, unul dintre cele Trei Regate, industria hârtiei a fost întipărită profund în cultura coreeană, fiind numită Gyerimji, în loc de Hanji (“Istoria Hanji”).

Perioada Goryeo

Vârsta de aur a Hanji a atins punctul culminant în perioada Goryeo (918-1392), care a văzut creșterea calității și folosirea hanji în legătură directă cu realizarea tiparului. Hârtia a fost folosită, astfel, pentru a face bani, texte budiste, cărți medicale și de istorie. Guvernul a încurajat cultivarea dak-ului și producția de hârtie, iar dak a fost plantat în toată țara în secolul al XII-lea. Deseori numit Goryeoji, hanji a devenit faimoasă în Asia pentru tărie și luciu, devenind un element important de schimb în raporturile cu China.

Perioada Goryeo este renumită pentru două repere majore în istoria coreeană a tipăriturilor și a hârtiei. Unul a fost sculptura “Tripitaka Koreana”, realizată pe mai bine de 80.000 de blocuri de lemn, care nu conține erori și sunt încă prezente în forma lor inițială la Haeinsa, un templu budist din Gyeongsangnam-do. “Tripitaka Koreana” a fost sculptată de două ori, datorită distrugerii sale prin invazii mongole în 1232, versiunea finală fiiind finalizată în 1251.

Cea de-a doua realizare a fost tipărirea în 1377 a lui Jikji, un ghid pentru studenții budismului, și cea mai veche carte existentă din lume tipărită folosind un sistem metalic mobil. Imprimat pe hanji, este găzduit astăzi în Biblioteca Națională a Franței și prezintă dovezi ale unui sistem metalic mobil înainte de vremea lui Gutenberg.

Scrisoare din 1289 a lui ilkhan Arghun către Philip cel Frumos, în limba mongolă și în scriptul clasic mongol, cu detalii ale introducerii. Scrisoarea a fost expediată regelui francez de Buscarel de Gisolfe. Sigiliul este cel al Marelui Khan, cu Scriptură chineză: “輔國安民之寶”, ceea ce înseamnă “Sigiliul susținătorului statului și furnizorului păcii pentru popor”. Hârtia este fabricată în Coreea, în perioada Goryeo. 182×25 cm. Arhivele naționale franceze.

Perioada Joseon

Începutul perioadei Joseon (1392-1910) a văzut înflorirea continua a industriei hanji, hârtia fiind folosită în viața de zi cu zi a coreenilor prin cărți, articole de uz casnic și elemente populare, cum ar fi evantaie și pungi de tutun. De la începutul perioadei Joseon, într-un efort de a promova austeritatea, florile artificiale care erau făcute din ceară și mătase au fost înlocuite cu versiuni din hârtie. Mai târziu, florile de hârtie au fost de asemenea folosite pentru a înlocui alte versiuni pentru ritualurile și festivalurile budiste.

Variante de hanji au devenit comune, cum ar fi hârtia colorată și hârtia fabricată din fibre amestecate, inclusiv coaja de pin, paie de orez și bambus. Acest lucru a venit parțial din necesitatea de a găsi materiale noi dincolo de dak, datorită cererii enorme de cărți. Guvernul a creat o agenție administrativă consacrată producției de hârtie și, de asemenea, a furnizatat trupelor armura de hârtie, care era rezistentă la apă, un bun izolator, și asigura protecție împotriva săgeților și săbiilor. Hanji data cu ulei a fost folosită pentru a face sere deoarece hârtia, realizată din materiale naturale, putea controla eficient temperatura, umiditatea și lumina (c. 1450). Cu toate acestea, guvernul Joseon a presat călugări budiști să crească producția de hanji pe care deja o făceau pentru scrierile budiste încă din secolul al 15-lea.

Ca o lovitura finală pentru hanji, au fost metodele occidentale de producție a hârtiei în masă introduse în 1884.

După eliberare

În anii 1970, Mișcarea New Village care urmărea modernizarea Coreei a condus, de asemenea, la o decimare suplimentară a industriei hanji, întrucât a eradicat casele tradiționale de paie care au folosit hanji pentru a acoperi podelele, pereții, plafoanele, ferestrele și ușile. Cea mai recentă amenințare la adresa industriei coreene a hârtiei a fost creșterea hârtiei ieftine realizată în China, unde costurile cu forța de muncă și cheltuielile generale erau semnificativ mai scăzute decât în Coreea.

Începând din anul 2009, în Coreea de Sud funcționează douăzeci și șase de fabrici de hanji. Ele fac hanji pentru artiști, caligrafii, conservatori, temple și laici.

Proces de fabricație

Materiale

Cele două materiale folosite în principal la fabricarea hanji sunt dudul de hârtie (numit arborele Dak) și Hibiscul de Apus. Mai mult de 6 etape ale procesului de fabricare se ocupă cu pregătirea acestor două materiale (Seo).

Dudul de hârtie este o plantă frecvent cultivată în Asia, crescând la poalele munților, care are multă lumină solară, ajungând la o înălțime de obicei de 3 metri. În istoria coreeană, oamenii au folosit fibrele de la acești copaci pentru a face haine și au început să o folosească ca sursă de hârtie în timpul dinastiei Goryeo. Dinastia Joseon, care a venit după Goryeo, a recomandat oamenilor să crească această specie cât mai mult.

Hibiscusul de Apus de obicei încetează să mai crească în luna octombrie. Rădăcinile lor conțin un clei subțire (numit Dak Pul) care ajută la menținerea hârtiei împreună.

Proces

În Antichitate, coreenii au început să facă Hanji în timpul iernii, deoarece cleiul de la Abelmoschus manihot (Hibiscus) a devenit ușor fermentat din cauza căldurii din tipul verii. Coreenii credeau că este important să alegi o zi bună cu un cer frumos pentru a începe să faci Hanji și, adesea, făceau ritualuri religioase către spirite pentru a cere condiții favorabile și un proces fără probleme.

Procesul de a face Hanji diferă în funcție de ce ingrediente selecționează producătorii de Hanji și ce metode de formare a foilor aleg pentru a face produsul final. Cu toate acestea, procesul tradițional și de bază urmează opt pași:

Producătorii de Hanji adună scoarțe de duzi, curate și puternice.

Coaja este jupuită și uscată. Rezultatul este numit Heukpi (흑피, hanja: 黑皮). Heukpi este ținut în apă curgătoare timp de cel puțin 10 ore. Acest lucru ușurează procesul de jupuire a scoarței, transformând Heukpi în Baekpi (백피, hanja: 白皮).
Sunt arse tulpini de fasole și hrișcă, iar cenușa lor este pusă în apă pentru a fierbe Baekpi timp de 4-5 ore.

Baekpi se spală, îndepărtând orice urmă de scoarță și pământ rămase.

Baekpi-ul jupuit și curățat este așezat pe o placă de piatră plată și este zdrobit (Gohae) timp de aproximativ o oră.

Cleiul de la abelmoschus manihot (Dakpul) este aplicat pe coaja. Acest lucru ajută hârtia să rămână împreună pentru o perioadă lungă de timp și nu conține substanțe chimice nocive.

Foițele amestecului se formează în continuare, în timp ce se toarnă mai mult Dakpul pe foaie. Se agită cu un baston lung de lemn și îl numesc Puldaejil. Substanța finală este pusă pe o suprafață plană de bambus, pentru ca suprafața nou creată să fie netedă și uniformă. Acest proces este momentul în care abilitatea meșterului este cu adevărat dezvăluită, deoarece necesită ani de experiență și practică pentru a realiza o bună Hanji, determinând grosimea, textura și calitatea generală a Hanji. Există multe metode ale acestei proceduri, inclusiv Hullim, Gadum, Webal și Jangpan, fiecare producând tipuri ușor diferite de Hanji. Metodele tradiționale de formare a foilor sunt diferite de metoda modernă, care utilizează mașini pentru a le face perfecte.

Se face o singură foaie de Hanji, care se presează între pietre grele pentru a se usca și se pune într-o cameră caldă. Nu le usucă aproape de foc, deoarece uscarea treptată a acestora cu o temperatură caldă face ca hârtia să fie mai dură și durabilă.

Procesul general de a face Hanji era foarte obositor. Fiecare producător trebuia să-și dedice toată viața pentru a face Hanji. Este nevoie de o practică lungă pentru a crea Hanji perfect și acesta este motivul pentru care Hanji deține o mare valoare culturală în Coreea. În aceste zile, oamenii folosesc diferite tehnologii pentru a îmbunătăți procesul. De exemplu, producătorii Hanji folosesc un tambur încălzit din oțel inoxidabil, periind fiecare parte a hârtiei. Aceasta este metoda pe care o folosesc pentru a usca hârtiile în mod egal, care este adaptat de la modul în care producătorii tradiționali Hanji le uscau pe podeaua unei camere calde.

Caracteristicile Hanji

Durabilitate

Hanji este o hârtie foarte cunoscută printre asiatici și este renumită pentru durabilitatea sa. Faptul că alte hârtii istorice au trebuit să fie păstrate în containere speciale, pe când documentele Hanji pot fi încă expuse în muzee, dovedește acest fapt. Cel mai vechi text pe Hanji se află în prezent în Coreea, Muggujungwang, fiind bine conservat după aproximativ 800 de ani.

Controlul ventilației/temperaturii

Hanji este un ventilator bun, dar păstrează și temperatura camerei calde. De aceea, coreenii tradiționali și-au acoperit ușile din lemn cu Hanji, pentru că se răcea vara și se încălzea iarna.

Rezistent la apă

În luna martie 2006, a avut loc un festival de lămpi în Paris, Franța. Multe lămpi de dimensiuni și culori diferite au fost aprinse în parcul Bologne. Imediat după începerea festivalului, a început ploaia, iar oamenii au intrat în panică. Ei erau îngrijorați că toate lămpile s-ar stinge. Cu toate acestea, lămpile fabricate din Hanji tradițional nu s-au stins. Nu au lăsat ploaia să le străpungă, protejând luminile lumânărilor din interior și portretizând astfel unul din multele avantaje ale Hanji.

Principii științifice

Coaja de dud conține lignină și holoceluloză care contribuie la durabilitatea Hanji. Hârtia obișnuită pe care oamenii o folosesc de obicei are un pH de 4 ~ 5.5. Nivelul neutru care nu dăunează oamenilor este pH 7, ceea ce înseamnă că aceste hârtii ar putea fi acide. Dacă hârtia are un nivel scăzut de pH (mai acid), se descompune complet în 100 de ani. Hanji, totuși, folosește Hibiscus Manihot, care are pH-ul 7 și nu se descompune cu ușurință.

Folosirea Hanji

Utilizări în Antichitate

De când hârtia a fost introdusă pentru prima oară în viața oamenilor de rând, utilizările sale au fost adaptate în moduri diferite și unice. Astfel, Hanji a fost folosit pentru a ajuta oamenii în viața de zi cu zi. Cum am spus și mai devreme, oamenii își acopereau cadrul ușilor cu Hanji și controlau temperatura camerei. Oamenii din înalta clasă socială, numiți Yangbans, au înregistrat diverse documente despre Hanji. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care înregistrările vechi ale Coreei sunt bine păstrate. Dinastia Chinei a folosit de asemenea Hanji doar pentru a înregistra realizările împăratului lor. Acesta a fost unul dintre principalele produse de export pe care dinastiile coreene le-au folosit în cadrul schimburilor comerciale. O altă utilizare unică a Hanji este că oamenii au făcut armuri din Hanji. Chiar dacă Hanji este doar o hârtie, era foarte durabilă și dură. Era rezistentă la apă și nu se rupea ușor. Există o înregistrare în Coreea, în care se precizează că oamenii au făcut armuri și costume din Hanji și le-au numit Jigap.

Artă și artizanat din Hanji Există două diviziuni ale artei hanji: bidimensionale și tridimensionale. Arta bidimensională Hanji folosește hârtie de diferite culori pentru a crea o imagine într-un format similar cu o pictură. Cu toate acestea, hârtia în sine este pliată și îndoită pentru a face ca imaginea să se ridice de pe hârtia principală. Oamenii fac diverse forme cu Hanji și le expun pe perete. Arta hanji tridimensională este similară cu macheta de hârtie, prin faptul că se pot face obiecte sculpturale care nu au nevoie de suport. Formele traditionale de hanji includ jiho, jido si jiseung.

Jiho este o metodă care folosește resturi de hanji îmbibate în apă și apoi adăugate în lipici, făcând o pastă ca un lut care poate fi turnată în boluri cu capac.
Jido este metoda de lipire a mai multor straturi de hanji pe un cadru pre-fabricat. Coreenii își puneau materialele de cusut în cutii mici, decorate cu Hanji colorat.
Jiseung este o metodă de fasonare și de țesut de benzi de hanji pentru a face o gamă largă de bunuri de uz gospodăresc, inclusiv tăvi, coșuri, covorașe, tăietori, încălțăminte, ligheane și oale de noapte. În afară de acestea, Hanji a fost prelucrat în diferite flori pentru a decora templele budiste.