„Frumusețea înseamnă libertate”: Milenialii nord-coreene poartă machiaj pentru a se revolta împotriva statului

Actrița ambițioasă Nara Kang se dă cu un ruj roșu-coral, în timp ce își aplică culoarea portocaliu pe obraji, având sclipici alb sub ochi, strălucind în timp ce își înclină capul spre lumină.

          Kang nu ar fi putut să facă niciodată asta acasă în Chongjin, Provincia de Nord Hamgyong.

          „Purtarea rujului roșu este de neimaginat în Coreea de Nord”, spune ea, potrivit unui reportaj realizat de CNN. „Culoarea roșie reprezintă capitalismul și e posibil ca de aceea societate nord-coreeeană nu te lasă să o porți”, a explicat actrița.

           Kang trăiește acum în Seoul, Coreea de Sud. Actrița de 22 de ani a fugit din Coreea de Nord în 2015 pentru a scăpa de un regim ce-i restricționa libertățile, înceând de la ceea ce purta și până la cum își împletea părul.

           Majoritatea oamenilor din orașul natal al lui Kang aveau voie să poarte doar o nuanță ușor deschisă pe buze – câteodată roz, dar niciodată roșu – și părul lung trebuia să fie strâns sau împletit, spune ea.

           Kang obișnuia să meargă pe alei și nu pe drumurile principale pentru a evita Gyuchaldae, așa-zisa poliție a modei nord-coreene.

           „De fiecare dată când îmi puneam machiaj, oamenii mai în vârstă din sat spuneau că sunt o nelegiuită mânjită de capitalism”, așa cum își amintește Kang. „Era câte o patrulă la fiecare 10 metri pentru a verifica pietonii pe baza aspectului lor”, povestește artista.

            „Nu aveam voie să purtăm accesorii ca acesta, ” spune ea, arătând câtre inele sale de argint și către brățări. „Sau să ne vopsim părul și să-l lăsăm liber în acest fel,” spune ea arătând către părul său ondulat.

             Conform a doi refugiați pe care CNN i-a intervievat pentru această poveste, care au părăsit regimul între anii 2010 și 2015, purtarea de haine considerate prea Vestice cum ar fi fustele scurte, tricouri cu scris în engleză și blugi strâmți pot fi subiectul unor amenzi, umilire publică sau pedepse – deși regulile diferă de la regiune la regiune.

            În funcție de presupusa ofensă sau de unitatea de patrulare, conform refugiaților, unii nelegiuiții erau forțați să stea în mijlocul pieței orașului și să îndure critici dure de la ofițeri. Alții erau nevoiți să facă muncă grea.

            „Multe femei erau instruite sau sfătuite (de familia lor), de școală sau organizație să poarte hained curate și să aibă o prezență îngrijită, ” explică Nam Sung-Wook, un profesor de studii Nord-Coreene de la Universitatea Korea.

             Poate că trăiesc în unul din cele mai restrictive state din lume, dar Kang spune că ea și ceilalți mileniali din Coreea de Nord țineau pasul cu trendurile modei din afara țării. Este ușor, spune ea, dacă știi unde să cauți.

Cultura pieței negre

         Tradus ca „piață”, Jangmadang este numele dat piețelor locale nord-coreene care vând orice de la fructe, haine și până la produse de uz casnic. Au început să prospere în timpul marii foamete din anii 1990, atunci când oamenii au realizat că nu pot depinde de rațiile de la guvern.

          Mulți oameni din Coreea de Nord își fac încă cumpărăturile la aceste piețe pentru necesitățile zilnice, dar sunt, de asemenea, și sursele produselor ilegale intrate în țară. Conținut străin, incluzând filme, videoclipuri și seriale, toate fiind copiate pe USB-uri, CD-uri sau carduri SD în Coreea de Sud sau China și traficate în Coreea de Nord, conform Ministerului pentru Unificare din Coreea de Sud.

             Aceasta este de asemenea o metodă pe care multe organizații pentru drepturile omului o folosesc pentru a introduce informații provocatoare la adresa regimului.

             „Tinerii nord-coreeni din mediul urban primesc cultură din restul lumii”, explică Sokeel Park, directorul național pentru cercetare și strategie pentru drepturile omului din grupul Libertate în Coreea de Nord.

              „Acest aspect are un efect chiar și în modă, în stilul de a purta părul și în standardele de frumusețe din Coreea de Nord, ” adaugă Park, adăugând: „Dacă tinerii nord-coreeni urmăresc programe TV sud-coreene, pot dori să-și schimbe părul sau hainele pentru a semăna cu sud-coreenii. ” 

               Înainte de a fugi din Coreea de Nord, în 2010, refugiatul și acum designerul de bijuterii, Joo Yang, spune că ea și prietenii săi obișnuiau să viziteze piețele Jangmadang pentru a găsi stickuri USB cu filme și muzică pop din Coreea de Sud.

               La piață, Yang spune că femeile contrabandiste vorbeau într-un accent distinct de Seoul pentru a atrage atenția tinerelor care fuseseră deja expuse la cultura sud-coreeană. Câteodată comercianții conduceau clienții la casele lor, unde aveau camere pline de haine și cosmetice, după cum explică Yang.

              Cosmeticele din Coreea de Sud erau de două sau trei ori mai scumpe ca cele din Nord sau cele din China. Ea trebuia să plătească orez cât pentru două săptămâni pentru a cumpăra un rimel sau un ruj din Coreea de Sud.

               Piața era atât de populară în rândul milenialilor, încât se vorbește despre ei ca fiind generația Jangmadang, conform lui Park, care a realizat un documentar cu același nume în care explică viețile tinerilor nord-coreeni și impactul lor asupra societății.

               Foametea a afectat sistemul educațional, așa că mulți din generația Jangmadang au crescut la propriu făcând cumpărături din piețe și au o mai bună perspectivă despre capitalism, adaugă el.

                 Yang spune că a văzut stilul femeilor din Coreea de Nord evoluând pe bază serialelor populare din Coreea de Sud.

                 „Dacă tinerii nord-coreeni urmăresc programe din Sud, atunci ei pot dori să-și schimbe hainele sau părul penntru a semăna mai mult cu sud-coreenii. Așa că acest lucru are un efect asupra trendurilor din modă, coafurilor și standardelor de frumusețe din Nord,” spunea Park. El a adaugat că trendurile modei și frumuseții se extind dincolo de suprafață, ele semnificând o schimbare implicită în cadrul societății.

Industria de înfrumusețare din Coreea de Nord

                În ciuda absenței mărcilor internaționale de produse cosmetice din Coreea de Nord, agenția de presă de stat KCNA susține că industria de cosmetice este înfloritoare. În Noienbrie, Pyongyang a găzduit un târg național de cosmetice unde au fost prezentate mai mult de 137000 de produse de frumusețe, încluzând noi săpunuri pentru îndepărtarea reziduurilor de pe piele și cosmetice funcționale (pentru a ajuta) circulația sângelui, produse de frumusețe și anti-îmbătrânire, conform KCNA.

                Conducătorul suprem, Kim Jong Un, consolidează moștenirea bunicului său, fondatorul Coreei de Nord, Kim Il Sung, care a creat prima fabrică de cosmetice din țară în 1949. Kim Il Sung, care folosea cosmetice pentru a crește moralul femeilor-soldați în Manciuria în timpul luptei cu Japonia, a realizat puterea frumuseții în schimbarea mentalității oamenilor de foarte devreme. Călcându-i pe urme, tânărul Kim investește în branduri de stat cum sunt Unhasu și Bomhyanggi pentru a dezvolta „cele mai bune cosmetice din lume”, așa cum a raportat KCNA în 2017.

                Eforturile recente de a dezvolta industria domestică a cosmeticelor vine în mijlocul înăspririi sancțiunilor internaționale, care au făcut chiar și mai dificil importul de ingrediente de calitate bună și de produse, explică profesorul Nam.

                Nam spune că Kim a văzut, de asemenea, o ocazie în popularitatea crescândă a produselor din Sud pentru a produce propriile sale versiuni de cosmetice, inspirându-se din ambalajele produselor sud-coreene, dar și din ingredientele lor populare cum este ginsengul. Mai devreme în acest an, KCNA a raportat că fabrica națională Sinujiu a „dezvoltat diverse cosmetice funcționale, cum sunt serurile de creștere a genelor și măști de frumusețe pentru tratamentul acneei”, și că le va exporta către state precum Rusia sau China.

Frumusețea este libertate

             Cosmeticele produse național sunt disponibile în Coreea de Nord, dar nu au aceeași varietate ca brandurile străine.

             Oamenii care folosesc cosmetice străine nu numai că experimentează prin propriul lor look, dar încearcă și limitele a ceea ce este acceptabil în Coreea de Nord, conform lui Park.

              „Porți haine pe care nu ar trebui să le porți, ceea ce a fost influențat de media străină ilegală”, spune el. „Apoi semnalizezi comunității și prietenilor că ești diferit și dispus să calci aceste reguli care sunt de cel mai jos nivel. ”

Încercările Pyongyang-ului de a controla alegerile personale ale cetățenilor pot merge doar până la un anumit punct, a scris Profesorul Dong-Wan Kang, expert în cultura Nord-Coreeană de la Universitatea Dong-A, într-o lucrare comandată de guvern pe subiectul influenței Coreei de Sud asupra regatului izolat.

               „Deși autoritățile nord-coreene fac presiuni asupra modei și coafurilor ale așa-numitei culturi capitaliste decadente, există o limită a controlului pe care cetățenii și-o doresc și de care au nevoie,” scrie Kang.

                „Urmând influențele Coreei de Sud asupra hainelor, machiajului și părului se întrerup așteptările zilnice și poate conduce la lipsa de mulțumire și scepticism față de regimul nord-coreean. Imitând Coreea de Sud, ei deviază de la societate și arată că o sub-cultură s-a format ca un factor de rezistență contra regimului. ”

                 Atât Yang cât și Nara Kang spun că în Coreea de Sud se pot exprima într-un mod în care nu puteau înainte.

               „Când am intrat pentru prima dată într-un magazin de cosmetice din Coreea de Sud, puteam să jur că mă aflu într-un magazin de jucării din Coreea de Nord pentru că era o varietate mare de culori exact ca la jucării,” își amintește Kang. „Pentru mine, frumusețea e libertate, ” spune ea. „Acum am mai mult control asupra frumuseții mele. ” Yang spune că mulți din prietenii săi din Coreea de Nord erau furioși pentru că nu puteau să se îmbrace așa cum doreau.

               „Suntem spălați pe creier de guvernul nord-coreean pentru a-l adora încă pe Liderul Suprem, dar dorința de a fi frumos este o cu totul altă problemă, ” mai spune Kang. „Furia începe să crească în interior, întrebându-te – eu de ce să nu o fac? ”

                Park, care lucrează cu o mulțime de refugiați nou-veniți în Coreea de Sud, anticipează o schimbare mai mare decât poate aduce frumusețea în societatea nord-coreeană.

                Activistul explică că guvernul a devenit conștient de rebeliunea generației mai tinere față de cultura aprobată de stat. Acest lucru îi face să adopte un anumit grad de flexibilitatea pentru a rămâne la putere.

                „Forțează practic guvernul să răspundă la întrebarea: Vor accepta această schimbare sau vor încerca pur și simplu să o contreze?”

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.