Arirang – întreaga poveste a imnului neoficial al Coreei de Sud

„Arirang” (아리랑) este un cântec tradițional coreean care este adesea considerat a fi imnul Coreei.

Există aproximativ 3.600 de variante ale acestuia și  60 de versiuni diferite ale melodiei. Toate includ același referen similar: „Arirang, arirang, arariyo (아리랑, 아리랑, 아라리 요)”.

Se estimează că melodia este veche, de peste 600 de ani!

„Arirang” este inclus de două ori pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO.

Coreea de Sud a trimis cu succes piesa pentru a fi inclusă pe lista UNESCO în 2012. Totodată, doi ani mai târziu, și Coreea de Nord a trimis cu succes piesa pentru includere.

În 2015, Administrația patrimoniului cultural sud-coreean a adăugat melodia pe lista sa de bunuri culturale imateriale importante.

Piesa este cântată astăzi atât în Coreea de Nord, cât și în Coreea de Sud, un simbol al unității într-o regiune altfel divizată, încă de la războiul coreean.

Se crede că „Arirang” își are originea în Jeongseon, provincia Gangwon. Potrivit unei legende, numele este derivat din povestea unui burlac și a unei fecioare care s-au îndrăgostit în timp ce culegeau camelii lângă cheile din Auraji (아우라지).

Există două versiuni ale acestei povești. În prima, burlacul nu poate trece Auraji pentru a se întâlni cu fecioara, deoarece apa este prea mare și astfel, ei cântă un cântec pentru a-și exprima durerea. În cea de-a doua versiune, burlacul încearcă să traverseze Auraji și se îneacă, cântând cântecul îndurerat după ce a murit.

În alte legende legate de originea numelui „Arirang” o întâlnim pe Domnița Aryeong, soția primului rege din Silla; „arin”, fiind cuvântul în limba jurchenă (limba vorbită în timpul Dinsatiei Jin n.r.) care se traduce ca „orașul natal”.

Potrivit profesorului Keith Howard, „Arirang” își are originea în regiunile muntoase din Jeongseon și prima mențiune a cântecului a fost găsită într-un manuscris din 1756.

Totodată, potrivit lui Pete Seeger, care a cântat melodia în concerte în anii 1960, “Arirang” se întoarce în anii 1600, când un împărat despotic închidea toți oamenii care i se opuneau. El îi spânzura pe acești prizonieri de pinii înalți din vârful dealului Arirang, situat în afara Seulului. Legenda spune că unul dintre prizonierii condamnați la moarte, și-a parcurs ultimele mile cântând despre cât de mult și-a iubit țara și cât de mult a urât să-și ia rămas bun de la ea. Curând a fost preluat de ceilalți prizonieri, și astfel a devenit o tradiție coreeană că orice om avea dreptul să cânte acest cântec înainte de executarea sa.

Prima înregistrare cunoscută a melodiei „Arirang” a fost realizată în 1896 de etnologul american Alice C. Fletcher. La casa ei din Washington, DC, Fletcher a înregistrat trei studenți coreeni cântând o melodie pe care a numit-o „Cântec de dragoste: Ar-ra-rang”, scrie koreanherald.com.

Potrivit ikorea.ac.kr, elevii aparțineau unor familii nobile coreene și studiau în străinătate, la Universitatea Howard, în perioada în care a fost realizată înregistrarea. Înregistrările se află în prezent în Biblioteca Congresului SUA.

În timpul ocupației japoneze a Coreei din 1910 până în 1945, când cântatul a fost interzis și a devenit o infracțiune pentru oricine să cânte orice cântec patriotic, inclusiv imnul național al Coreei, Arirang a devenit un imn neoficial.

Astfel, „Arirang” a devenit un imn de rezistență împotriva stăpânirii japoneze imperiale. Protestatarii coreeni au cântat „Arirang” în timpul Mișcării de la 1 martie, o demonstrație coreeană împotriva Imperiului Japonez din 1919. Multe dintre variantele „Arirang” care au fost scrise în timpul ocupației conțin teme ale nedreptății, situației dificile a muncitorilor și războiului de gherilă. A fost cântat și de gherilele montane care luptau împotriva fasciștilor.

Cele mai cunoscute versuri ale „Arirang” au apărut pentru prima dată în filmul mut „Arirang” din 1926, în regia lui Na Woon-gyu. Arirang este acum considerat un film pierdut, dar diverse relatări spun că filmul a fost despre un student coreean care s-a îmbolnăvit mental după ce a fost închis și torturat de japonezi. Filmul a fost un succes la lansarea sa și este considerat primul film naționalist coreean.

Un disc de vinil intitulat “Areureong” (1932), de la Victor Records, a fost prima înregistrare a cântecului Arirang făcută de către un cântăreț coreean, Kim Yeon-sil.

În timpul ocupației japoneze a Coreei, Japonia a dezvoltat o nebunie pentru cultura coreeană și, în special, pentru „Arirang”. Peste 50 de versiuni japoneze ale „Arirang” au fost lansate între 1931 și 1943, în diferite genuri, inclusiv pop, jazz și mambo. Unii dintre foștii soldați imperiali japonezi își amintesc și cântă „Arirang” din amintirile pe care le au din timpul serviciul lor din Coreea japoneză, sau de la “femeile de confort” coreene (sclavele sexuale) ori de la muncitorii și soldații coreeni înscriși forțat la muncă.

Cuvântul „arirang” în sine nu are sens și nu are o semnificație precisă în coreeană. În timp ce celelalte versuri variază de la o versiune la alta. Temele tristeții, separării, reunirii și iubirii apar în majoritatea versiunilor.

Versurile de mai jos includ varianta  „standard” a cântecului, din Seul. Primele două rânduri constituie refrenul. El este urmat de trei strofe scurte.

Arirang în limba coreeană:

Arirang, traducere în limba română:

Arirang, Arirang, Arariyo …
Treci peste dealul Arirang.

Dragostea mea, mă părăsești
Picioarele te vor durea înainte să străbați zece ri*.

Așa cum există multe stele pe cerul senin,
Există, de asemenea, multe vise în inima noastră.

Acolo, acolo, muntele acela este muntele Baekdu,
Unde, chiar și în mijlocul zilelor de iarnă, înfloresc flori.

*ri (Li) – cunoscută și ca mila chineză, este o unitate tradițională chinezească de măsurat distanța.

Așa cum am precizat la început, se estimează că există 3.600 de variante ale cântecului, în peste a 60 de versiuni diferite. Titlurile diferitelor versiuni ale „Arirang” sunt de obicei stabilite după locul lor de origine.

În timp ce „Jeongseon Arirang” este în general considerat a fi versiunea originală a cântecului, „Bonjo Arirang” (literal: Arirang-ul Standard) din Seul este una dintre cele mai faimoase versiuni. Aceasta este versiunea care a devenit populară pentru prima dată când a fost folosită în timpul filmului “Arirang”, din 1926.

Alte variante celebre includ „Jindo Arirang” din provincia Jeolla de Sud, o regiune cunoscută pentru că este locul de naștere al genurilor coreene de muzică populară “pansori” și “sinawi”.

De asemenea, „Miryang Arirang” din provincia Gyeongsang de Sud.

De-a lungul anilor, Arirang a fost reinterpretat in diverse moduri și de idolii coreeni.

Una dintre cele mai apreciate versiuni “moderne” ale acestui cântec este cea a băieților din BTS. Ei au pregătit această versiune pentru convenția iubitorilor de cultură coreeană, KCON, din anul 2016. Atunci, conferința s-a desfășurat în Franța.

Alte interpretări “moderne” ale “Arirang”:

Arirang este, de asemenea, un subiect și motiv popular în diverse arte și mass-media, inclusiv musicaluri, dramă, dans și literatură.

Arirang a devenit un imn evocator cu puterea de a spori comunicarea și unitatea între poporul coreean, fie acasă, fie în străinătate.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.